Statele Unite ar trebui să fie o forță pentru pace

by | 29 May 2023 | Social

Războiul dintre Rusia și Ucraina a fost un dezastru total. Sute de mii de oameni au fost uciși sau răniți, milioane au fost strămutați. Distrugerea economică și a mediului este incalculabilă. O distrugere viitoare ar putea fi exponențial mai mare pe măsură ce puterile nucleare se apropie tot mai mult de un război deschis. Scrisoare deschisă semnată de foști analiști și militari ai Statelor Unite.

Condămnam violența, crimele de război, atacurile cu rachete nediscriminatorii, terorismul și alte atrocități care fac parte din acest război. Soluția la această violență șocantă nu constă în mai multe arme sau mai mult război, care garantează doar mai multe morți și distrugeri.

În calitate de americani și experți în securitate națională, îndemnăm președintele Biden și Congresul să își folosească întreaga putere pentru a pune capăt cât mai repede războiului dintre Rusia și Ucraina prin diplomație, mai ales având în vedere pericolele grave ale escaladării militare, care ar putea scăpa de sub control.

Cu șaizeci de ani în urmă, președintele John F. Kennedy a făcut o observație crucială pentru supraviețuirea noastră în ziua de azi. „În primul rând, în timp ce ne apărăm interesele vitale, puterile nucleare trebuie să evite acele confruntări care determină un adversar să aleagă între o retragere umilitoare și un război nuclear. Să adoptăm un astfel de curs în era nucleară ar fi doar dovada falimentului politicii noastre sau a unei dorințe colective de moarte.”

Cauza imediată a acestui război dezastruos din Ucraina este invazia Rusiei. Totuși, planurile și acțiunile de extindere a NATO către granițele Rusiei au servit drept provocare pentru temerile rusești. Iar liderii ruși au făcut acest lucru [au avertizat] timp de 30 de ani. Un eșec al diplomației a condus la război. Acum, diplomația este urgent necesară pentru a pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina înainte ca acesta să distrugă Ucraina și să pună în pericol umanitatea.

Potențialul pentru pace

Anxietatea geopolitică actuală a Rusiei este formată de amintirile invaziilor lui Carol al XII-lea, Napoleon, Kaiser și Hitler. Trupele americane au făcut parte dintr-o forță de invazie aliată care a intervenit, fără succes, împotriva părții câștigătoare în războiul civil post-Primul Război Mondial din Rusia. Rusia consideră extinderea și prezența NATO la granițele sale drept o amenințare directă; SUA și NATO văd doar o pregătire prudentă. În diplomație, trebuie să încercăm să vedem cu empatie strategică, să căutăm să înțelegem adversarii noștri. Aceasta nu este slăbiciune, ci înțelepciune.

Respungem ideea că diplomații, care caută pacea, trebuie să aleagă o parte, în acest caz fie Rusia, fie Ucraina. Prin favorizarea diplomației, alegem partea rațiunii. A umanității. A păcii.

Considerăm că promisiunea președintelui Biden de a sprijini Ucraina “atâta timp cât va fi nevoie” este o aprobare pentru urmărirea unor obiective definite neclar și în cele din urmă, inaccesibile. Ar putea fi la fel de catastrofală precum decizia președintelui Putin de anul trecut de a lansa invazia și ocupația sa criminală. Nu putem și nu vom susține strategia de a lupta împotriva Rusiei până la ultimul ucrainean.

Milităm pentru o angajare semnificativă și sinceră față de diplomație, în special o încetare imediată a focului și negocieri fără nicio condiție de excludere sau interzicere. Provocări intenționate au adus la războiul dintre Rusia și Ucraina. În același mod, diplomația deliberată poate pune capăt acestuia.

Acțiunile SUA și invazia Rusiei în Ucraina

Pe măsură ce Uniunea Sovietică se prăbușea și Războiul Rece lua sfârșit, liderii americani și vest-europeni au asigurat liderii sovietici și apoi pe cei ruși că NATO nu se va extinde spre granițele Rusiei. „NATO nu se va extinde nici măcar cu un inch spre est”, a declarat secretarul de stat american James Baker liderului sovietic Mihail Gorbaciov la 9 februarie 1990. Asigurări similare din partea altor lideri americani, precum și a liderilor britanici, germani și francezi pe parcursul anilor ’90, confirmă acest lucru.

Începând cu anul 2007, Rusia a avertizat de mai multe ori că forțele armate ale NATO la granițele Rusiei sunt intolerabile – la fel cum forțe rusești în Mexic sau Canada ar fi intolerabile acum pentru SUA sau cum au fost rachetele sovietice din Cuba în 1962. Rusia a evidențiat în mod special extinderea NATO în Ucraina ca fiind extrem de provocatoare.

Războiul văzut prin ochii Rusiei

Încercarea noastră de a înțelege perspectiva rusă asupra războiului lor nu aprobă invazia și ocupația și nici nu implică faptul că rușii nu au avut altă opțiune decât acest război.

Totuși, la fel cum Rusia avea alte opțiuni și SUA și NATO aveau opțiuni până în acest moment.

Rușii și-au conturat liniile lor roșii [peste care nu se poate trece]. În Georgia și Siria, au demonstrat că vor folosi forța pentru a-și apăra acele limite. În 2014, ocuparea imediată a Crimeii și sprijinul lor pentru separatiștii din Donbas au demonstrat că sunt serioși în angajamentul lor de a-și apăra interesele. De ce acest lucru nu a fost înțeles de liderii SUA și NATO nu este clar; incompetență, aroganță, cinism sau o amestecătură a tuturor acestora sunt probabil factori contribuitori.

Încă de la sfârșitul Războiului Rece, diplomați, generali și politicieni americani au avertizat asupra pericolelor extinderii NATO la granițele Rusiei și a interferenței malefice în sfera de influență a Rusiei. Foștii oficiali de cabinet Robert Gates și William Perry au emis aceste avertismente, la fel ca și diplomații venerabili George Kennan, Jack Matlock și Henry Kissinger. În 1997, cincizeci de experți de top în politica externă a SUA au scris o scrisoare deschisă către președintele Bill Clinton, sfătuindu-l să nu extindă NATO, numind-o “o eroare politică de proporții istorice.” Președintele Clinton a ales să ignore aceste avertismente.

Cea mai importantă pentru înțelegerea aroganței și calculelor machiavelice în luarea deciziilor SUA în jurul războiului dintre Rusia și Ucraina este respingerea avertismentelor emise de Williams Burns, actualul director al Agenției Centrale de Informații. Într-un mesaj către secretarul de stat Condoleezza Rice în 2008, în timp ce era ambasador în Rusia, Burns a scris despre extinderea NATO și aderarea Ucrainei:

“Introducerea Ucrainei și Georgiei în NATO nu doar că atinge o coardă sensibilă în Rusia, ci generează preocupări serioase cu privire la consecințele pentru stabilitatea în regiune. Nu doar că Rusia percepe încercuirea și eforturile de subminare a influenței Rusiei în regiune, ci se teme și de consecințele imprevizibile și necontrolate care ar afecta grav interesele de securitate ale Rusiei. Experții ne spun că Rusia este în special îngrijorată că puternicele diviziuni din Ucraina privind aderarea la NATO, în contextul în care o mare parte a comunității etnice ruse se opune aderării, ar putea duce la o divizare majoră, cu violențe sau în cel mai rău caz, război civil. În acea eventualitate, Rusia ar trebui să decidă dacă să intervină; o decizie pe care Rusia nu dorește să o ia.”

De ce SUA a insistat în extinderea NATO în ciuda unor astfel de avertismente? Un factor major a fost profitul din vânzarea de arme. Confruntându-se cu opoziția la extinderea NATO, un grup de neoconservatori și executivi de top ai producătorilor americani de arme au format Comitetul SUA pentru Extinderea NATO. Între 1996 și 1998, cei mai mari producători de armament au cheltuit 51 de milioane de dolari (94 de milioane de dolari în banii de astăzi) pentru lobby și în plus milioane de dolari pentru contribuții de campanie. Cu acest sprijin financiar, extinderea NATO a devenit rapid o afacere încheiată, după care producătorii americani de arme au vândut miliarde de dolari arme noilor membri NATO.

Până în prezent, SUA a trimis echipamente militare și arme în valoare de 30 de miliarde de dolari în Ucraina, iar ajutorul total acordat Ucrainei depășește 100 de miliarde de dolari. Războiul, cum se spune, este o afacere profitabilă, care aduce câștiguri semnificative pentru câțiva aleși.

Extinderea NATO, în ansamblu, este o caracteristică cheie a unei politici externe militarizate a SUA, caracterizată de unilateralism și implicarea în schimbarea regimurilor și războaie preventive. Războaiele eșuate, cele mai recente în Irak și Afganistan, au produs masacre și au generat noi confruntări, o realitate dură creată de America însăși. Războiul dintre Rusia și Ucraina a deschis un nou teren de confruntare și masacrare. Această realitate nu este în totalitate creația noastră, dar ar putea fi sfârșitul nostru, cu excepția cazului în care ne dedicăm să construim o soluție diplomatică care să oprească uciderile și să reducă tensiunile.

Haideți să facem din America o forță pentru pace în lume.

Semnatari

Dennis Fritz, Director, Eisenhower Media Network; Command Chief Master Sergeant, US Air Force (retired)
Matthew Hoh, Associate Director, Eisenhower Media Network; Former Marine Corps officer, and State and Defense official.
William J. Astore, Lieutenant Colonel, US Air Force (retired)
Karen Kwiatkowski, Lieutenant Colonel, US Air Force (retired)
Dennis Laich, Major General, US Army (retired)
Jack Matlock, U.S. Ambassador to the U.S.S.R., 1987-91; author of Reagan and Gorbachev: How the Cold War Ended
Todd E. Pierce, Major, Judge Advocate, U.S. Army (retired)
Coleen Rowley, Special Agent, FBI (retired)
Jeffrey Sachs, University Professor at Columbia University
Christian Sorensen, Former Arabic linguist, US Air Force
Chuck Spinney, Retired Engineer/Analyst, Office of Secretary of Defense
Winslow Wheeler, National security adviser to four Republican and Democratic US
Lawrence B. Wilkerson, Colonel, US Army (retired)
Ann Wright, Colonel, US Army (retired) and former US diplomat

CRONOLOGIE

1990 – SUA asigură Rusia că NATO nu se va extinde spre granița sa “…nu va fi extindere a NATO nici măcar cu un centimetru spre est”, declară Secretarul de Stat al SUA, James Baker.

1996 – Producătorii americani de arme formează Comitetul de Extindere a NATO, cheltuind peste 51 de milioane de dolari pentru lobby în Congres.

1997 – 50 de experți în politică externă, inclusiv foști senatori, ofițeri militari în rezervă și diplomați, semnează o scrisoare deschisă în care afirmă că extinderea NATO reprezintă “o eroare de proporții istorice”.

1999 – NATO admite Ungaria, Polonia și Republica Cehă în NATO. SUA și NATO bombardează Serbia, aliatul Rusiei.

2001 – SUA se retrag unilateral din Tratatul privind rachetele antibalistice.

2004 – Șapte alte state din Europa de Est se alătură NATO: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia. Trupele NATO se află acum direct la granița Rusiei.

2004 – Parlamentul Rusiei adoptă o rezoluție prin care denunță extinderea NATO. Putin răspunde afirmând că Rusia va “construi politica noastră de apărare și securitate în consecință”.

2008 – Liderii NATO anunță planuri de aducere a Ucrainei și Georgiei, și ele la granița Rusiei, în NATO.

2009 – SUA anunță planuri de a amplasa sisteme de rachete în Polonia și România.

2014 – Președintele ucrainean legal ales, Viktor Ianukovici, fuge din cauza violențelor la Moscova. Rusia consideră că înlăturarea sa de la putere a fost un lovitură de stat orchestrată de SUA și națiunile NATO.

2016 – SUA încep să-și consolideze trupele în Europa.

2019 – SUA se retrage unilateral din Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare.

2020 – SUA se retrage unilateral din Tratatul Cerului Deschis.

2021 – Rusia prezintă propuneri de negocieri și trimite mai multe forțe la granița cu Ucraina. Oficialii SUA și NATO resping imediat propunerile rusești.

24 februarie 2022 – Rusia invadează Ucraina, începând războiul dintre Rusia și Ucraina.

Etichete: NATO | Rusia | Ucraina

Ultimele știri

Greșeli majore în războiul din Ucraina

Războiul din Ucraina este consecința unei serii de erori strategice și de evaluare făcute de toate părțile aflate în conflict. În mod cert, dacă măcar o parte dintre aceste erori ar fi fost evitate,...

Loading



Cele mai citite



Te-ar putea interesa

Loading


Loading