În 2021, consumul total de gaze naturale al statelor din Uniunea Europeană a fost de 396,6 miliarde de metri cubi – bcm (billion cube meters) (sursa). Din această cantitate, aproape 40%, respectiv 155 bcm au provenit din Federația Rusă (detalii).
Consiliul Uniunii Europene a adoptat recent o normă care prevede ca depozitele subterane de gaze naturale din statele membre să fie umplute la un nivel de cel puțin 80% din capacitatea disponibilă până la venirea iernii din acest an (detalii), iar pentru iernile viitoare ținta va fi de 90%.
Capacitatea totală de depozitare subterană a gazelor naturale disponibilă în Uniunea Europeană este de 62 bcm, ceea ce înseamnă că în cazul fericit unei înmagazinări la 90% din capacitate, vom avea la dispoziție aproximativ 56 bcm la nivelul UE (detalii).
Pe de altă parte, circa 40% din consumul total de gaze naturale din UE, respectiv 158 bmc îl reprezintă consumul rezidențial, adică puțin mai mult decât cantitate de gaze importată de UE din Federația Rusă. Și vorbim de peste 40% dintre gospodăriile din UE care sunt conectate la o rețea de gaze naturale.
Începând din trimestrul IV al fiecărui an și în trimestrul I al anului următor, consumul de gaze crește ca urmare a utilizării acestui combustibil pentru încălzirea gospodăriilor. În trimestrul IV din 2020, UE a consumat 119,2 bcm, iar în trimestrul I din 2021, 141 bcm. În total, pe durata in care gazul e folosit pentru încălzirea locuințelor, consumul din UE depășește 260 bcm, adică de peste 4,5 ori mai mult decât ceea ce am putea depozita înainte de venirea iernii.
Și trebui subliniat că, circa 30% din gazul care se depozitează trebuie folosit pentru menținerea presiunii în rețeaua de distribuție.
Comisia Europeană tocmai a înaintat statelor membre un plan de urgență pentru reducerea consumului de gaze naturale în iarna care vine cu cel puțin 15% față de media ultimilor 5 ani. Comisia spune chiar că va putea acționa inclusiv prin instrumente juridice împotriva statelor care nu îndeplinesc acest obiectiv.
România este al doilea cel mai mare producător de gaze naturale dintre statele UE, după Olanda. (Nu punem aici la socoteală Norvegia, care nu e membru UE, dar care produce mai mult decât toată Uniunea la un loc). Dar asta nu mai are nicio relevanță. Chiar dacă am folosi toată producția pentru consumul intern, România tot va avea obligația de a-și reduce consumul cu cel puțin 15% în următoarele luni. Cum se va face acest lucru? Se vor opri unități de producție care au consum mare de gaze, cum ar fi de pildă producătorii de îngrășăminte agricole, de care avem atâta nevoie în contextul crizei alimentare care se prefigurează? Se vor opri unități de producție de energie termică pe bază de gaze naturale? Și dacă da, cu ce se vor înlocui? Sau vor apărea întreruperi sau reduceri de presiune pentru consumatorii casnici, cum se întâmpla în timpul Regimului Ceaușescu? Încă nu știm cum se va proceda. Spania deja a spus că nu e de acord cu acest plan al Comisiei Europene. Va face la fel și România?
În orice caz, certitudinea e că toate gazele înmagazinate in depozitele subterane din UE nu ajunge decât cel mult pentru două luni de iarnă.
Dacă Federația Rusă nu va mai livra deloc gaze naturale către Uniunea Europeană până la venirea iernii, statele membre nu vor putea trece iarna fără a apărea întreruperi în furnizarea gazelor naturale. Dacă se va ajunge în acest scenariu, conform estimărilor Agenției Internaționale de Energie (IEA), primele întreruperi vor apărea în luna februarie 2023.
Desigur, populația va avea prioritate în alimentarea cu gaze naturale, în detrimentul agenților economici. Dar costurile economice vor fi uriașe, pentru că printe cei mai mari consumatori de gaze naturale sunt producătorii de îngrășăminte pentru agricultură, iar reducerea acestei producții se va reflecta în creșterea prețurilor la alimente, pe lângă majorările care deja s-au manifestat pe fondul perturbării exportului de cereale din Ucraina.
Decidenții de la Bruxelles nu au încă soluții viabile pentru criza care se prefigurează. Conform Planului REPowerEU stabilit de Comisia Europeană pentru obținerea independenței față de gazele din Federația Rusă, dacă am folosi toate sursele alternative de energie (gaz lichefiat, panouri solare, pompe de căldură etc.), nu am putea acoperi decât cel mult două treimi (chiar 102 bcm) din ceea ce importam în mod obișnuit din Federația Rusă. Deci în situația unei crize, se va recurge inevitabil la reducerea consumului. Și dacă reducerea de circa 15%, cum cere Comisia, nu va fi benevolă, atunci ea va trebui impusă prin raționalizarea gazelor furnizate.
