Deși iarna este blândă, rezervele de gaze naturale ale României scad rapid, iar dependența de importurile rusești rămâne în continuare.

Amenințarea Rusiei că europenii vor îngheța de Crăciun nu s-a adeverit (datorită doar vremii extrem de calde) dar în România situația este încă complicată, expunerea este mare, iar faptul că la începutul anului prețului gazelor a scăzut la 65 de euro/MWh nu oferă neapărat siguranță.

În vară situația s-a agravat brusc după ce prețul gazelor naturale a ajuns la 339 de euro/MWh pe fondul cererii uriașe în contextul renunțării la gazul rusesc și a nevoii de a umple depozitele pentru iarnă. Acum prețul a scăzut la fel de vertiginos datorită iernii foarte blânde care ne-a ajutat să depășim criza. Dar ce ne facem când vremea se va răci considerabil iar consumul va crește foarte mult? Ce planuri de viitor avem, pe ce resurse ne bazăm și mai ales pe ce buget?


Chiar și cu valorile relativ ridicate ale temperaturii, România folosește cel mai mare procent de gaze naturale din rezerve: această cantitate ajunge la 0,53 la sută pe zi, din aceasta cauză saturația rezervoarelor de gaz a scăzut la 77% deja, cu 3 luni de iarnă înaintea noastră.

Aceasta înseamnă că fără importuri vor fi probleme chiar dacă iarna rămâne blandă, întrucât stocurile sunt suficiente pentru abia un sfert din necesarul anual de 13 miliarde de metri cubi, conform wall-street.ro. Iar dacă vremea se va răci, ar putea fi nevoie de 2 miliarde de metri cubi pe lună, potrivit datelor Transgaz. Cu toate acestea, capacitatea maximă de stocare a rezervoarelor de gaze este de doar 3,36 miliarde de metri cubi.

În același timp, există și o limită de cât de mult gaz poate fi extras din aceste rezervoare într-o zi și cât de mult poate fi alimentat înapoi. Într-o zi rece de iarnă această cantitate nici măcar nu este suficientă alături de producția internă, așa că România trebuie să importe gaze naturale.

Și în acest sens, deși conform datelor oficiale, gazele vin în România din Bulgaria și Ungaria iar importatorii majori sunt firme înregistrate în Elveția, Bulgaria sau Austria, de fapt toate importurile vin indirect din Rusia. Deci de unde vom mai cumpăra gaze la nevoie? Tot din Rusia. Dependența există, criza persistă.

După cum se știe, la sfârșitul anului trecut, autoritățile de la București au subliniat în mod repetat că oricât de friguroasă ar fi iarna, nu vor fi probleme cu aprovizionarea cu gaze a țării, întrucât rezervoarele de gaze din România au atins nivelul minim de capacitate de 80% stabilit de Comisia Europeană pe 17 septembrie și deja în noiembrie s-au apropiat de 100 la sută.

România nu are un terminal LNG (gaz natural lichefiat) deci la nevoie nu se poate apela la acesată variantă, deși premierul Ciucă a anunțat în octombrie dicuții preliminare pentru o investiţie comună cu Azerbaidjanul la Marea Neagră. Deși azerii s-au oferit să crească exporturile de gaze către Europa, noi nu avem încă un contract cu ei ci doar un acord preliminar care poate se va materializa în 2023.