Într-un elan patetic de înfierare a tot ce este sau provine din Rusia, mai mulți politicieni români, în frunte cu șeful PNL, Florin Cîțu, s-au grăbit să ceară insistent sancțiuni dure împotriva firmelor rusești. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului chiar a acționat cu amenzi și alte sancțiuni împotriva Lukoil și Gazprom, ca și cum aceaste companii ar fi început să-i afecteze pe consumatorii români taman acum în momentul în care SUA și Uniunea Europeană au cerut statelor europene să sancționeze firmele ruse.

Dacă însă înlăturăm acest abur înfierbântat al hei-rup-ismului anti-rusesc, vom vedea că astfel de sancțiuni nu sunt chiar atât de ușor de aplicat, nu doar în România, ci în toată lumea occidentală, auto-intitulată „democratică.

În primul rând că, orice firmă care desfășoară activități pe teritoriul României este, din punct de vedere legal, o entitate comercială românească. Lukoil România S.R.L. sau NIS Petrol S.R.L (subsidiara Gazprom Petrol Stations) sunt societăți comerciale înființate și înregistrate în România care se bucură de aceleași drepturi ca orice altă societate comercială din țara noastră. Din acest punct de vedere orice tratament diferit aplicat de autoritățile din România ar fi potrivit legii, discriminatoriu în raport cu celelalte firme înregistrate la noi în țară.


Dacă acțiunile statului s-ar îndrepta împotriva acționarilor persoane fizice, de origine rusă (de exemplu, împotriva „oligarhilor ruși”, cum se sugerează în cancelariile europene), fără ca acestea să fi încălcat legea, atunci ar fi un act de discriminare potrivit legislației românești, a Cartei Europene a Drepturilor Omului sau a Declarației Universale a Drepturilor Omului. Iată ce prevederi există în acest domeniu:

Carta Europeană a Drepturilor Omului: Art. 16 – Libertatea de a desfășura o activitate economică: „Libertatea de a desfășura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale.

Așadar, orice activitate comercială este garantată la nivel European pentru orice cetățean care respectă legile în vigoare, indiferent de cetățenia sa sau de originea sa etnică. Tratamentul diferit pentru cetățenii ruși sau de origine rusă ar încălca articolul 21 din Cartă, privind nediscriminarea.

Carta Europeană a Drepturilor Omului: Art. 21 – Nediscriminarea: „(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnic sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate național, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală. (2) În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetățenie.”

Dar principiile drepturilor omului nu se opresc la granița Uninii Europene. Ele sunt consfințite în documente internaționale, pe care „gardienii democrației”, precum SUA sau Marea Britanie, ar trebui să fie primii care să le apere. Iată ce scrie în Declarația Universală a Drepturilor Omului:

Articolul 6 – Fiecare om are dreptul să i se recunoaşca pretutindeni personalitatea juridică.

Articolul 7 – Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.

Articolul 22 – Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul national şi colaborarea internaţională, ţinîndu-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.

Prevederile din legislația românească sunt și mai explicite. În Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind combaterea discriminării se spune cât se poate de clar că un tratament diferit aplicat firmelor cu acționariat rus sau acționarilor ruși ar constitui un act de discriminare.

OG 137/2000, art. 2, alin. (1)„Potrivit prezentei ordonanțe, prin „discriminare” se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.”

În mod normal, după acțiunea ANPC de la Lukoil și Gazprom, Consilul Național pentru Combaterea Discriminării ar fi trebuit să intervină și să aplice legea… dar patetismul și isteria care sufocă mediul public în aceste zile critice nu mai lasă loc nici de lege, nici de principii.

Dar presupunând că România ar încerca să introducă unele excepții în lege care să răspundă contextului actual și ar încerca să facă reglementări care să vizeze firmele sau cetățenii altor state care desfășoară activități economice pe teritoriul țării noastre, o asfel de abordare legislativă ar pica examenul de constituționalitate, întrucât dreptul la activități economice este garantat prin Constituția României:

Constituția României, Art. 45 – „Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate

 

Evident că în cazul unor litigii declanșate de acționarii ruși sau companiile ruse împotriva unor astfel de sancțiuni finalitatea va depinde de modul în care instanțele din România vor aplica prevederile legale. Iar dincolo de lege, ne putem întreba dacă există judecători, care „legați la ochi” față de contextul internațional, ar avea îndrăzneala de a aplica sec prevederile legale de mai sus și ar înlătura efectul sancțiunilor autorităților române. Cine s-ar încumeta să își atragă oprobiul public în numele aplicării corecte a legii? Iar dacă astfel de judecători nu mai există și totul se reduce la aplicarea arbitrară a legii, atunci ce ne facem cu toate aceste principii pe care gardienii democrației le-au invocat atât de mult și pe care s-a clădit sistemul de valori european și nord-american?

Da, Rusia a comis un act de agresiune militară inacceptabil, care trebuie sancționat dur, prin toate mijloacele…. mai spunem și „legale” sau renunțăm la acest cuvânt?  Aruncăm la coșul istoriei toate aceste principii care până acum ne-au apărat de abuzurile dictatorilor de tristă amintire?