Orașul Herson din sudul Ucrainei, situat pe malul drept al Niprului, a reprezentat de la începutul războiului un punct strategic pentru ambele tabere. Pentru ruși, acest avanpost putea constitui baza de pornire a unei ofensive pentru ocuparea zonei din nord-vestul Mării Negre, inclusiv Odessa, până la joncțiunea cu Transnistria.

De cealaltă parte, pentru Ucraina, Hersonul era la fel de important, pentru că reprezenta calea unei ofensive către peninsula Crimeea. De altfel, încă de la începutul lunii septembrie, armata ucraineană a desfășurat, fără succes, nenumărate ofensive asupra Hersonului, soldate cu pierderi masive de soldați și de echipamente militare, în rândul ambelor tabere.

Cu toate acestea, niciuna dintre cele două părți nu va putea fructifica avantajele pe care le-ar fi reprezentat cucerirea Herson-ului. Rușii deja au evacuat toți civilii din oraș, iar apoi și-au retras propriile trupe și echipamente pe partea estică a Niprului. De reținut că orașul Herson se află aproape în întregime pe partea vestică a fluviului.


Dar nici armata ucraineană, care în ultimele săptămâni a masat forțe masive în apropierea orașului, nu s-a grăbit să ocupe zona abandonată.  În cel mai bun caz, vor înfige steagul ucrainean în centrul localității, pentru a marca o victorie fără glorie, dar nu va risca să își stabilească aici centrul de comandă pentru frontul de sud.

De ce acest punct strategic a devenit un loc atât de periculos pentru ambele armate? De ce niciuna dintre părți nu mai pare interesată să se cantoneze în acest oraș, care până nu demult a fost considerat un obiectiv strategic de maximă importanță?

Răspunsul se află la circa 90 de kilometri mai sus, pe cursul Niprului, unde se află barajul hidrocentralei de la Kakhovka.

Pe 6 noiembrie, Rusia a acuzat Ucraina că a bombardat acest baraj cu rachetele americane HIMARS, „în încercarea de a crea condițiile unei catastrofe umanitare”. Pe 11 noiembrie, rușii admiteau că evacuarea celor 115.000 de civili din orașul Herson a fost determinată de distrugerile provocate de ucraineni asupra barajului de la Kakhovka, care ar putea conduce la inundarea orașelor de pe cursul Niprului situate la sud de hidrocentrală.

Operațiunea de relocare a civililor și a forțelor rusești a fost accelerată după ce armata ucraineană a reușit să distrugă Podul Antonovski, de 1.300 m, ce lega orașul Herson de malul stâng al Niprului. În noul context, alimentarea forțelor rusești amplasate în Herson devenea mult mai dificilă. În același timp, în cazul cedării barajului de la Kakhovka, atât civilii cât și militarii ruși riscau să cadă victime unei inundații de proporții. În consecință, după evaluarea tuturor acestor riscuri, în pofida criticilor acide din presa rusă, șefii militari ruși au luat decizia retragerii pe malul stâng al Niprului.

Însă riscurile care îi vizau pe ruși sunt acum la fel de periculoase și pentru ucraineni.

Încă din octombrie, președintele Ucrainei, Vlodimir Zelenski, acuza forțele rusești că au minat barajul hidrocentralei de la Kakhovka, cu intenția de a declanșa o inundație asupra orașului Herson. De asemenea, în momentul în care rușii au anunțat retragerea, oficialii militari ucraineni și-au exprimat îndoieli că orașul Herson ar putea fi transformat într-o capcană pentru armata ucraineană. „Sperăm că nu au făcut [în Herson] o capcană pentru armata noastră ucraineană”, declarau pentru BBC, surse militare ucrainene.

Herson devine „no man’s land”

Prin urmare, de acum înainte, este puțin probabil ca vreuna dintre cele două armate să își asume riscul enorm de a ocupa poziții în orașul Herson. Oricând, partea adversă poate provoca o distrugere a barajului de pe cursul superior al Niprului. Inundația masivă declanșată astfel ar produce „cuceritorilor Hersonului” o pierdere uriașă instantanee de soldați și echipamente. O astfel de catastrofă îngrozitoare a induce un șoc psihologic demoralizator asupra restului armatei și ar putea avea astfel un efect decisiv în pierderea întregului război.

De aceea, cea mai probabilă estimare este că Hersonul va rămâne un loc părăsit pentru o perioadă , un fel de „No man’s land”, pe care niciuna dintre armate nu se va încumeta să-l cucerească. Această situație se va menține cel puțin până când una dintre cele două părți va deține controlul total, pe ambele maluri ale Nistrului, asupra hidrocentralei de la Kakhovka și-i va putea asigura protecția aeriană și navală împotriva oricărui atac cu rachete, cu drone sau cu torpile din partea adversarilor.

Acest fapt ne mai spune însă ceva. Cel puțin pentru o perioadă, frontul din sudul Ucrainei, de la Marea Neagră, se va liniști. Nici rusii nu mai pot înainta spre Odessa, dar nici ucrainenii nu mai pot mobiliza o ofensivă spre Crimeea. Prin urmare, este de așteptat ca ambele armate să își concentreze forțele pentru bătălia din provincia Donețk, care nu a fost complet cucerită de ruși. Președintele Zelenski a declarat că “epicentrul” războiului este în continuare în regiunea Donețk, unde se dau cele mai sângeroase bătălii. Aici punctul nevralgic este orașul Bahmut (fost Artemivsk) unde, de mai multă vreme, se dau cele mai grele bătălii. Situat la confluența mai multor rute de transport, rutiere și feroviare, orașul are importanță crucială pentru asigurarea alimentării forțelor militare din mai multe zone ale frontului. Cine va câștiga aici va face un pas important spre victoria finală.