Este timpul să renunțăm la cerința de unanimitate în Consiliul UE în materie de politică externă și decizii de securitate?
Șapte miniștri de externe au susținut într-un articol comun publicat de Politico luni, 12 iunie, că această schimbare este necesară. Nu este prima dată când unii membrii UE pledează pentru eliminarea dreptului de veto a altora, o astfel de mișcare avănd rezultat încălcarea suveranității naționale.
„Avem nevoie de o UE care să producă rezultate solide, tangibile”, scriu miniștrii, argumentând că cerința unanimității este cea care împiedică UE să își atingă adevăratul potențial. „Trebuie să ne îmbunătățim capacitatea de a furniza rezultate în vremuri de criză – acum mai mult ca niciodată”, se spune, referindu-se la război și la modul în care UE ar trebui să poată face mai mult pentru a ajuta Ucraina.
Articolul a fost scris în comun de miniștrii de externe ai șapte state membre ale UE, inclusiv Germania, Belgia, Luxemburg, România, Slovenia, Spania și Țările de Jos.
Aceasta este doar cel mai recent lobby a statelor membre care cer eliminarea dreptului de veto al altora. În mai, nouă țări UE – autointitulându-se „Grupul de Prieteni” – au emis o declarație similară pentru a susține votul cu majoritate calificată pentru a înlocui unanimitatea pentru a „îmbunătăți eficacitatea și viteza de luare a deciziilor în materie de politică externă”.
Pe lângă cei implicați în recentul efort jurnalistic de luni, rezoluția din mai a fost semnată și de Italia, Finlanda și Franța. România, în schimb, pare a fi singurul nou venit în clubul celor care ar prefera să vadă o UE mai centralizată.
În Consiliul UE, votul cu majoritate calificată (QMV) înseamnă că doar 55% dintre statele membre care reprezintă cel puțin 65% din populația blocului sunt necesare pentru ca o decizie să treacă: adică nicio țară în parte nu poate bloca votul chiar dacă consideră că este în detrimentul intereselor sale.
Până în prezent, aproape toate deciziile importante care se referă la politica externă și de securitate comună a UE trebuie susținute în unanimitate. Acesta nu este cazul migrației, de exemplu, așa cum a demonstrat perfect exemplul de săptămâna trecută, când Europa a convenit asupra cotelor de migranți fără acordul a șapte state membre.
