Ieri după-amiază, a fost anunțat rezultatul cursei pentru înlocuirea lui Boris Johnson. Liz Truss l-a învins pe Rishi Sunak la votul final, acordat de membri conservatori, cu o marjă de 57% la 43%. Truss va servi acum ca al 56-lea Prim Lord al Trezoreriei Marii Britanii.
Având în vedere recesiunea care se profilează, prețurile continand să depășească bugetele gospodăriilor engleze, cei doi candidați și-au petrecut ultimele șase săptămâni prioritându-și planurile economice. A devenit o competiție clară între preocuparea lui Sunak de a se concentra pe îmblânzirea inflației și a datoriilor publice și concentrarea lui Truss pe stimularea creșterii economice, chiar reduceri de impozite finanțate de deficit. Conservatorii s-au bucurat de această ultimă platformă de politică, care, în consecință, va fi implementată de acum până la următoarele alegeri generale din 2024.
Prima provocare a lui Truss, așa cum recunoaște ea, este să abordeze inflația în general și creșterea facturilor la energie în special. Ea a promis un anunț în termen de o săptămână de la instalarea în scaunul prim-ministru, dar nu a precizat cum intenționează exact să pregateasca țara pentru iarnă. Între timp, Partidul Laburist al lui Sir Keir Starmer a fost mult mai clar, promițând să înghețe complet facturile la energie. Indiferent dacă o astfel de mișcare este înțeleaptă sau fezabilă din punct de vedere fiscal, are avantajul de a fi simplă, directă și neevazivă. În calitate de nou prim-ministru, Truss trebuie acum să asorteze acest lucru cu o politică proprie. În discursul ei de victorie, ea a asigurat țara că in curand va veni cu mai multe detalii.
A doua ei provocare va fi să își îndeplinească promisiunea centrală a campaniei sale: reduceri de taxe, finanțate prin creșterea deficitului bugetar cu 30 de miliarde de lire sterline pentru a stimula creșterea economică.
Provocarea numarul trei va fi razboiul din Ucraina; va continua să sustină material și militar guvernul de la Kiev sau va cauta calea mai pacifista, de a pune capat unui conflict care ar putea produce cat de curand miscari de protest puternice peste tot in Europa.
