La inițiativa președintelui american Joe Biden, țările din G-7 au anunțat planuri de a interzice transportul petrolului rusesc vândut peste un anumit preț, cu scopul de a răni Rusia, astfel încât să pună capăt războiului împotriva Ucrainei. „Există o singură cale de ieșire: ca Putin să accepte că planurile sale în Ucraina nu vor avea succes”, a spus cancelarul german Olaf Scholz.

Planul G-7 este de a impune un plafon de preț pentru petrolul rusesc prin reglementarea transportului de petrol, a activităților bancare și a asigurărilor.

Propunerea este, într-un cuvânt, ridicolă.

Președintele rus Vladimir Putin nu ar fi niciodată de acord cu un plafon de preț. Probabil că ar opri petrolul rusesc sa iasă pe piață în același mod în care a scazut și livrările de gaz în Europa, ducând la creșterea prețurilor. Putin ar vinde apoi petrol către țări precum China și India cu o reducere de 30-40% sau mai mare. Rusia produce petrol la un preț de doar 3-4 dolari pe baril, iar firmele ruse exportă cu prețuri de 25-30 dolari pe baril. Deși este adevărat că există aproape un monopol în asigurarea de transport maritim, Rusia a creat alternative la acesta.


Apărătorii propunerii de plafonare a prețului petrolului subliniază un mecanism similar de plafonare a prețului petrolului pe care președintele Bill Clinton împreună cu Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite la impus Irakului în 1995, ca parte a „programului petrol pentru alimente” al ONU, ce a permis Irakului să-și vândă petrolul în schimbul alimentelor și medicamentelor. Acesta a fost menit să servească nevoilor umanitare ale poporului irakian, împiedicând în același timp pe președintele de atunci al Irakului, Saddam Hussein, să-și sporească capacitățile militare. Cumpărătorii de petrol au pus bani într-un cont escrow administrat de o bancă privată. O parte din bani au fost apoi distribuiți Irakului, alții au fost pentru reparații de război către Kuweit, iar alții au fost pentru operațiunile ONU.

În timp ce Consiliul de Securitate al ONU a fost unit cu privire la Irak, astăzi este împărțit în privința invaziei Ucrainei de către Rusia. Numeroase națiuni refuză să condamne invazia Rusiei, iar China și India sunt, după cum am menționat aici, cei mai mari cumpărători de petrol rusesc cu prețuri reduse.

Răspunsul Rusiei la sancțiunile financiare occidentale este o dovadă în plus că un plafon al prețului petrolului nu poate funcționa. Biden a spus în martie că sancțiunile „zdrobesc economia rusă” iar „rubla este redusă la moloz”. Dar prețurile ridicate la energie au însemnat că Rusia câștigă mai mulți bani ca niciodată, rubla este la un nivel maxim de șapte ani față de dolar iar China și India beneficiază de petrol rusesc redus. Ca atare, tentativele de interzicere asupra petrolului rusesc sunt dovada că cea mai recentă idee de plafonare a prețurilor a G-7 s-ar putea întoarce împotriva inițiatorilor. Putin ar reduce pur și simplu exporturile de petrol și gaze pentru a pedepsi națiunile participante la plafonarea de preț rezultând o crestere și mai mare a prețurilor.

„Este un scenariu de coșmar”, a remarcat un comerciant de petrol.

Răspunsul la propunerea de plafonare a prețului petrolului din Rusia a G-7 a fost aproape uniform negativ, chiar și din partea economiștilor simpatizanți cu administrația Biden și unii lideri ai G-7. „Acest lucru va eșua”, a scris pe Twitter șeful Institutului Peterson pentru Economie Internațională. „G7 nu o va aplica Indiei, iar China va riposta până când se ajunge la un compromis.” Prim-ministrul Italiei a cerut ca plafonul prețului petrolului să includă un plafon al prețului gazelor naturale, iar președintele francez Emmanuel Macron a propus un plafon pentru tot petrolul, nu doar petrolul rusesc. SUA, a remarcat Politico, „care a propus o limitare a prețului la petrolul rusesc a fost luată prin surprindere de planul francez”.

Cu alte cuvinte, G-7 este în haos. Toamna trecută, liderii G-7 au susținut că schimbările climatice sunt cea mai importantă problemă din lume, au cerut ca subvențiile guvernamentale pentru combustibilii fosili să fie eliminate treptat și au încercat să refuze națiunilor africane combustibilii fosili. Acum, națiunile G-7 subvenționează energia, renunță la taxele pe energie și ard mai mult cărbune decât au făcut-o în ultimii ani. În cele trei decenii de după Războiul Rece, liderii G-7 au anunțat o nouă ordine globală bazată pe piețele libere și pe ideologia neoliberală. Acum, ei propun stabilirea prețurilor și crearea unui cartel energetic occidental.

Concluzia este că nu va exista niciun cartel energetic occidental și nici măcar un plafon de preț pentru petrolul sau gazul rusesc. Piețele globale de energie sunt mult prea globalizate pentru ca un plafon al prețului petrolului să funcționeze. Rusia, China, India și cel puțin alte 33 de națiuni l-ar ocoli și de îndată ce ar face-o, Occidentul ar fi forțat să-l abandoneze având în vedere efectul paralizant pe care l-ar avea asupra economiilor occidentale. În fapt, simpla încercare de a impune un plafon global al prețului petrolului ar face ravagii. Bloomberg a remarcat că „politicienii probabil vor abandona în liniște proiectul după ce vor accepta eșecul”.

Atunci ce se întâmplă? De ce G-7 împinge Occidentul din ce în ce mai aproape de un „scenariu de coșmar” de penurie de energie și recesiune?

Marea Resetare se profilează…