Dacă există un lucru asupra căruia majoritatea comentatorilor par să fie de acord după primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța, este că, deși actualul președinte Emmanuel Macron este încă favorit, rivala sa Marine Le Pen nu a fost niciodată atât de aproape de a deveni presedintele Frantei.

De altfel, dintre toți candidații care au avut șansa de a trece în turul doi, ea este cea mai bine plasată, media sondajelor de săptămâna trecută făcută de The Telegraph situându-o la 47% față de 53% împotriva lui Emmanuel Macron în intențiile de vot pentru turul doi care va avea loc pe 24 aprilie.

Dacă extremistul de stânga Jean-Luc Mélenchon ar fi obținut încă o jumătate de milion de voturi, Macron ar câștiga împotriva lui cu 58% din voturi la 42%. Următoarea rivală potențială cel mai bine plasată a fost candidata de centru-dreapta Valérie Pécresse, care ar fi putut conta pe 36% din voturi în turul doi, față de 64% pentru Macron, iar Éric Zemmour a fost creditat cu 34% din intențiile de vot la 66% pentru Emmanuel Macron. .


Duminică seara, toate sondajele publicate după ce s-a știut cine sunt cei doi fruntași indică faptul că turul doi ar fi o cursă strânsă, un sondaj Ifop Fiducial publicat de canalele TF1 și LCI TV plasând chiar și rezultatul final în marjă de eroare, cu doar 51 la sută pentru Emmanuel Macron și 49 la sută pentru Marine Le Pen, sondajul fiind efectuat prin telefon imediat după ora 20.00 în ziua alegerilor.

Cu majoritatea alegătorilor lui Zemmour intenționând să voteze pentru Le Pen, alegătorii lui Mélenchon sunt cei care pot face o mare diferență. Potrivit aceluiași sondaj Ifop-Fiducial, aproape un sfert din cei 22 la sută care l-au votat pe 10 aprilie intenționează să opteze pentru Le Pen pe 24 aprilie, în ciuda faptului că Mélenchon a cerut alegătorilor să nu-i acorde lui Le Pen niciun vot. O treime spune va vota pentru Macron.

După standardele franceze, Le Pen este social-conservatoare, în timp ce Macron este un liberal-progresist și fiecare încearcă să câștige voturi din ambele direcții.

Stânga socială este electoratul căruia Emmanuel Macron încearcă să se adreseze  iar unul dintre primele lucruri pe care l-a făcut a fost să-și arate disponibilitatea de a-și regândi planul de a ridica vârsta de pensionare de la 62 la 65 de ani. După cinci ani ca președinte globalist al Franței, Macron nu poate fi convingător din acest punct de vedere, iar pericolul pentru Macron ar fi dacă prea mulți alegători de stânga ar decide să nu voteze deloc în al doilea tur al alegerilor sau să-și invalideze votul.

În afară de cele 22 la sută ale lui Mélenchon există aproximativ 10 procente din voturi răspândite între candidații mai mici de stânga. Tragic este că Partidul Socialist, unul din marile partide aflate la conducerea Franței ani de zile a obținut 1,8% din voturi prin Anne Hidalgo, primărița Parisului, necalificându-se pentru rambursarea cheltuielor de campanie, acordate la scoruri de peste 5%.

Aceste alegeri reprezintă ultimul cui în sicriul celor două partide majore care au împărțit puterea în Franța de zeci de ani,socialiștii și republicanii, candidata partidului Les Républicain (LR) Valérie Pécresse ajungând doar pe locul cinci cu 4,8% din voturi. Aceasta înseamnă că nici partidul foștilor președinți Jacques Chirac și Nicolas Sarkozy nu va primi o rambursare, iar Pécresse a trebuit să ceară donații pentru a acoperi acele cheltuieli.

Potrivit sondajului menționat mai devreme, deși Pécresse a spus că va vota pentru Macron – ceea ce nu este o surpriză – 35% din alegătorii ei intenționează să voteze pentru Le Pen și 35 la sută pentru Macron iar 30 la sută care nu vor vota deloc pe 24 aprilie.

Pe lângă faptul că este mai plauzibilă atunci când vorbește cu cei mai puțin bogați, Marine Le Pen poate conta acum pe sprijinul liderilor conservatori de dreapta care au optat pentru Zemmour, deoarece nu numai Éric Zemmour însuși a îndemnat alegătorii să o voteze, el fiind pe locul patru cu 7,1% din voturi, dar și nepoata lui Marine Le Pen, Marion Maréchal, și liderul micului partid creștin-democrat Via – La Voix du Peuple, Jean-Frédéric Poisson au făcut același lucru.

Diviziunea politică din Franța pare să fie acum între globaliști, progresiști, multiculturaliști și eurofederaliști, pe de o parte, și „populiștii” mai conservatori, în stil Orbán, pe de altă parte. Și dacă Macron nu reușește să mobilizeze stânga în favoarea sa, ar putea foarte bine să piardă împotriva celor pe care i-a numit cândva „lepra care se răspândește în Europa” – naționaliștii și populiștii.

De fapt, programul politic al lui Le Pen amintește în multe privințe de măsurile luate de guvernele conservatoare din Ungaria și Polonia, ca de exemplu cu promisiunea ei de a organiza un referendum privind imigrația pentru a ocoli opoziția Consiliului Constituțional, precum și promisiunea de a pune capăt reîntregirii familiei pentru imigranții care locuiesc în Franța.

În sfera economiei și a politicilor familiale, Le Pen pledează pentru reducerea impozitelor pe energie și va introduce o scutire de impozit pe venit pentru toți cetățenii francezi cu vârsta sub 30 de ani, cu scutiri de impozite mai mari pentru cei ce sunt părinți, prestații plătite mamelor singure, creșterea pensiilor și indexarea acestora la inflație, promisiunea de a nu crește vârsta de pensionare (contrar lui Macron), noi investiții în energia nucleară și în sistemul de sănătate, precum și revenirea la lucruri fundamentale in invatamant – mai multe lectii de franceza, istorie si matematica in scoli etc.

În ceea ce privește politica externă a Franței, dacă Le Pen va câștiga alegerile din 24 aprilie, probabil că va arăta mai mult cu cea a Ungariei decât a Poloniei. În ceea ce privește sancțiunile împotriva Rusiei, Marine Le Pen susține sancțiunile existente, dar se opune oricărui embargo în sectorul energetic.