Acesta este un război al artileriei, în acest moment. Iar noi pierdem în termeni de artilerie”, declara în luna iunie, pentru The Guardian, Vadim Skibitski, directorul adjunct al serviciului ucrainean de informații militare.

Într-o singură zi, soldații ucraineni trag mai multe obuze de artilerie decât trăgeau într-o lună întreagă soldații NATO în Afganistan. „O zi în Ucraina reprezintă o lună sau mai mult de Afganistan”, a afirmat Camille Grand un expert al European Council on Foreign Relations, care până de curând a fost asistentul pe investiții de apărare al secretarului general al NATO.

Spre comparație, în Afganistan, armata NATO folosea circa 300 de focuri de artilerie pe zi. În schimb, vara trecută, doar în regiunea Donbass, ucrainenii trăgeau circa 6.000-7.000 de obuze pe zi, conform unui oficial NATO de rang înalt, citat de New York Times.


În noiembrie, numărul obuzelor folosite s-a mai redus la circa 5.000 pe zi, însă, chiar în aceste condiții, cantitatea rămâne uriașă pentru capacitatea Occidentului de a asigura Ucrainei muniția de artilerie necesară. În acest ritm, în doar 3 zile de război, Ucraina epuizează toată producția SUA pe o lună întreagă (circa 15.000 de obuze)!

Din acest motiv, ucrainenilor li s-a cerut să folosească cu mai multă cumpătare muniția disponibilă. Dar chiar și după reducerea consumului la circa 2.000 – 3.000 de obuze pe zi, acesta tot nu poate fi susținut pe termen lung de către Occident. Producția pe o lună a SUA nu s-ar mai consuma în trei zile, ci într-o săptămână.

Disproporție uriașă între Rusia și Ucraina în ce privește puterea de foc de artilerie

Diferența dintre forțele aflate în conflict este de-a dreptul enormă. Conform aceleiași surse NATO, citate de New York Times, în vara trecută, în regiunea Donbass, rușii foloseau între 40.000 și 50.000 de obuze de artilerie pe zi! (Față de doar 6.000-7.000 în cazul ucrainenilor) Un alt raport al cercetătorilor de la Royal United Services Institute (RUSE) care au vizitat Ucraina în luna aprilie, au estimat că în acel moment soldații ucraineni trăgeau 6.000 de focuri pe zi cu muniție de tip sovietic, de 152 mm, în timp ce rușii foloseau 20.000 de obuze pe zi!

Cele două informații nu sunt contradictorii. Este posibil ca rușii să fi crescut intensitatea pe timpul verii, când au capturat teritorii importante. Dar indiferent la ce surse ne raportăm și chiar dacă rușii au mai redus și ei în ultima perioadă numărul zilnic de obuze folosite, disproporția dintre cele două forțe rămâne foarte mare. Această concluzie pare a fi definitorie pentru soarta acestui război în care  artileria are cel mai important rol, după cum afirmă chiar ucrainenii.

Vadim Skibitski, șeful adjunct al serviciului de informații militare, al Ucrainei, a confirmat că armata ucraineană folosea în luna iunie între 5.000 și 6.000 de cartușe de artilerie pe zi și sublinia că, până la acel moment, deja consumase aproape toată muniția de tip sovietic (de 152-mm) din arsenalul propriu.

Am folosit aproape toată muniția noastră [de artilerie] și acum folosim obuze de calibrul standard al NATO de 155 mm. Europa livrează, de asemenea, obuze de calibru mai mic, dar cum rezervele Europei sunt pe sfârșite, cantitatea devine din ce în ce mai mică. Totul depinde de ceea ce ne va da [occidentul]. Ucraina are doar o piesă de artilerie la 10-15 piese de artilerie rusești. Partenerii noștri occidentali ne dau circa 10% din ceea ce au ei”, afirma Skibitski în luna iunie.

Diferențele de calibru, o problemă majoră în statele NATO

Diferența de calibru este o altă mare problemă în asigurarea muniției necesare pentru Ucraina. Până acum, statele NATO au anunțat cu mândrie că au furnizat Ucrainei echipamente de artilerie avansată de tip occidental, de calibrul de 155-mm.

Dar acest standard nu e respectat nici măcar în interiorul NATO, susține New York Times. Sistemele din statele membre sunt rareori certificate pentru utilizarea cartușelor produse în alte state NATO. În multe cazuri, obuzele sunt fabricate în mod diferit, ca o garanție pentru producători că beneficiarii vor folosi numai muniția furnizată de ei (la fel cum procedează și producătorii de imprimante care câștigă cei mai mulți bani din vânzarea cartușelor de cerneală).

Din acest motiv, chiar dacă SUA și alte state NATO au livrat Ucrainei multe baterii de tip M-777, asigurarea muniției necesare de 155-mm devine o problemă, pe de o parte din cauza  capacității reduse de producție a SUA, iar pe de altă parte din cauza nerespectării standardelor NATO de către celelalte state membre.

Deficitul de proiectile de artilerie de 155-mm reprezintă probabil cea mai mare îngrijorare pe care o au cei care panifică [operațiunile militare]”, a declarat pentru The New York Times, Mark F. Cancian, un fost strateg militar al Casei Albe, care este acum consultant superior la Washington’s Center for Strategic and International Studies. „Dacă vrei să crești capacitatea de producție pentru obuzele de 155-mm, va dura probabil 4-5 ani înainte de a le vedea ieșind pe linia producție”, a mai precizat acesta.

În acest condiții, potrivit The New York Times, la nivelul NATO se poartă discuții despre repornirea unor fabrici vechi de muniție din Cehia, Slovacia și Bulgaria care ar putea produce obuze de calibrul sovietic de 152-mm și de 122-mm, ce potrivesc la bateriile de artilerie deținute de Ucraina din perioada sovietică.

Pe 28 noiembrie 2022, cel mai mare concern din industria de apărare a Ucrainei, Ukroboronprom, a anunțat cu entuziasm, că a început producția de proiectile de tip sovietic, de 152-mm, pentru a deservi artileria ucraineană. Însă capacitatea de producție este departe de a putea asigura necesarul pe câmpul de luptă.

[În imagine: Primul obuz de tip sovietic, de 152-mm, fabricat de concernul ucrainean Ukroboronprom, cu semnatura șefului de producție Ivan Lenyo. Traducere: “Salutare pentru ocupanți!”]

În același timp, Statele Unite și alte țări NATO au început să caute peste tot în lume posibili furnizori care dețin armament de tip sovietic, pentru a putea asigura necesarul solicitat de armata Ucrainei. State precum Cambodgia, Republica Democrată Congo, Rwanda, Mexic, Columbia sau Peru au primit recent vizita secretarului de stat Antony Blinken, aflat într-o campanie diplomatică, de culise, în state care au oferit sprijin Ucrainei, dar care sunt încă reticente în a furniza echipamente letale.

Statele ex-sovietice din Europa, precum țările baltice, Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria și probabil România, deja au oferit Ucrainei tot ce puteau livra, punând-și în pericol chiar stocurile necesare pentru propria securitate militară. De exemplu, Polonia este al patrulea furnizor de armament pentru Ucraina, după SUA, Marea Britanie și Uniunea Europeană.

Probleme la fel de mari și în furnizarea altor echipamente militare solicitate cu insistență de ucraineni…

Conform expertului în strategii de armament citat mai sus, Mark F. Cancian, ucrainenii mai au nevoie de cel puțin încă patru sisteme militare pe care Occidentul nu le-a furnizat și pe care e puțin probabil să le furnizeze, din diverse motive.

  1. Rachetele sol-sol cu rază lungă de acțiune, ATACMS;
  2. Avioane de luptă occidentale;
  3. Tancuri occidentale;
  4. Sisteme avansate de apărare anti-aeriană.

Rachetele ATACMS, care au o rază de acțiune 190 Km, nu vor fi livrate de teama Occidentului că ucrainenii le-ar putea folosi pentru a lovi Rusia sau Crimeea, ceea ce ar duce la o escaladare a războiului pe care SUA și NATO se pare că nu și-o mai doresc în acest moment.

Tancurile și avioanele occidentale sunt prea sofisticate și ar necesita cel puțin un an de pregătire pentru ca soldații ucraineni să învețe cum să le folosească și cum să le asigure întreținerea.

Iar în privința sistemelor avansate anti-aeriene, cu rază mică, se pare că statele NATO au dezafectat multe dintre acestea după încetarea Războiului Rece și nu au mai rămas prea multe pentru a putea fi livrate Ucrainei, iar producerea unor noi ar putea dura până la doi ani de acum încolo.

Debandada înseamnă lipsă de predictibilitate, adică un eșec de proporții al serviciilor de informații

În pofida asigurărilor date de ofițerul de presă adjunct al Pentagonului, Sabrina Singh, că SUA „sunt determinate să furnizeze Ucrainei tot ce are nevoie pe câmpul de luptă”, analiza de mai sus ne arată că lucrurile sunt cu totul diferite în teren.

Încă din luna iunie, soldații ucraineni declarau pentru The New York Times că sunt situații în care artileria lor rămâne tăcută din cauza lipsei muniției. Iar după cum se pare, chiar dacă NATO va mai găsi ceva muniție în statele care dețin armament sovietic și chiar dacă Ucraina a reînceput producția de obuze, forțele armate ucrainene nu vor putea ține pasul cu armata rusă în privința focurilor de artilerie, în condițiile în care, după cum spunea chiar șeful adjunct al serviciului de informații militare al Ucrainei, „acesta este un război al artileriei”!

Degringolada care pare să caracterizeze demersurile făcute Occident în asigurarea muniției necesare Ucrainei arată o lipsă gravă de predictibilitate din partea NATO cu privire la capacitatea de luptă a adversarului.

Orice explicații s-ar mai da acum, este clar că disproporția dintre Ucraina și Rusia în acest domeniu esențial este uriașă, iar NATO și alți aliați nu par a avea capacitatea de a acoperi diferența. Este un eșec de proporții al serviciilor de informații occidentale!

Și nu putem trece cu vederea că este a doua mare eroare a acestor servicii de intelligence, care au estimat greșit sau nu au estimat deloc capacitatea rușilor de a face față sancțiunilor economice, prin care Occidentul spera că va îngenunchea Federația Rusă!

Serviciile de informații din statele NATO ar fi trebuit să asigure estimări corecte privind diferența masivă dintre stocurile de muniției ale Rusiei și cele ale Ucrainei și ale NATO, astfel încât strategii militari să poată stabili măsurile adecvate.

Chiar după începerea războiului, când diferența enormă între puterea de foc de artilerie a Rusiei și cea a Ucrainei a devenit evidentă (20.000 obuze trase de ruși vs. 5.000 transe de ucraineni), se pare că nimeni nu a acordat o atenție deosebită acestui „amănunt”, ce s-ar putea dovedi decisiv pentru soarta războiului! Căutările de muniție sovietică în statele africane sau sud-americane sau discuțiile despre repornirea unor fabrici vechi din state ex-sovietice au loc abia acum, când ucrainenii au ajuns în incapacitatea de a mai răspunde cu foc de artilerie. Astfel de decizii ar fi trebuit luate cu mult înainte pentru a se evita situația actuală.

La începutul invaziei, presa occidentală lua în râs faptul că rușii aduceau pe câmpul de luptă armament învechit din timpul Războiului Rece. Astăzi, însă NATO discută despre repornirea fabricilor dezafectate de muniție din statele ex-sovietice, iar Ucraina anunță cu entuziasm începerea producției de obuze de tip sovietic…

Cine a anticipat corect și cine a fost mai pregătit pentru acest război al artileriei este lesne de înțeles, dincolo de toată propaganda de război! Cine va plăti pentru acest eșec? Cu siguranță ucrainenii plătesc cel mai scump preț!  Deja au pierdut 100.000 de soldați pe câmpul de luptă, potrivit declarației nesăbuite (ulterior șterse!!!) a președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Dar probabil că nimeni dintre cei care ar fi trebuit să prevină această situație nu va fi tras la răspundere…

Și pentru că am adus vorba de propaganda de război, trebuie observat că în această analiză am folosit exclusiv informații livrate de presa main-stream din spațiul occidental sau ucrainean, astfel încât nimeni să nu poată acuza că informațiile prezentate ar face parte din propaganda Moscovei!