În ultimele luni s-au produs două evenimente cu implicații politice și legale uriașe, care însă au scăpat atenției presei, a comentatorilor și a actorilor politici. E vorba de cele două interimate care s-au desfășurat și încă se mai desfășoară în Guvernul Cîțu. Primul a fost în urma revocării ministrului Finanțelor, Alexandru Nazare, când interimatul a fost asigurat de către premierul Cîțu. Al doilea, a avut loc după revocarea ministrului Justiției, Stelian Ion, când conducerea ministerului i-a fost acordată, tot interimar, lui Lucian Bode, ministrul de Interne. Ambele interimate sunt ilegale și neconstituționale, ceea ce atrage nulitatea tuturor actelor semnate de cei doi care au exercitat temporar atribuțiile miniștrilor revocați.

Procedura numirii miniștrilor interimari este reglementată atât la nivel constituțional, cât și la nivel legal. În ambele cazuri, numirea miniștrilor interimari poate avea loc în cazul vacantării unuia dintre portofoliile Guvernului, însă cu o singură excepție: cea a revocării celui care ocupa respectiva funcție! Deci, din moment ce Alexandru Nazare și Stelian Ion au plecat în urma revocării, premierul nu avea voie să propună în locul lor miniștri interimari, iar Iohannis nu avea dreptul să-i numească prin decret prezidențial!

Iată prevederile legale și constituționale:

Constituția României, art. 107:

(3) Dacă primul-ministru se află în una dintre situațiile prevăzute la articolul 106, cu excepția revocării, sau este în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, Președintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile primului ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor, încetează dacă primul-ministru își reia activitatea în Guvern.

(4) Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător și celorlalți membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.

 

Codul Administrativ, art. 46, Interimatul funcției de membru al Guvernului

(1) Dacă prim-ministrul se află în una dintre situațiile de încetare a funcției de membru al Guvernului, cu excepția revocării, sau este în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, Președintele României desemnează un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile prim-ministrului, până la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor încetează dacă prim-ministrul își reia activitatea în Guvern în cel mult 45 de zile.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și celorlalți membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (2), înăuntrul termenului de 45 de zile, prim-ministrul inițiază procedurile prevăzute de lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului în calitate de ministru interimar.

 

În mod evident, excepția revocării a fost prevăzută pentru persoana prim-ministrului.  Revocarea sa conduce implicit la destituirea întregului guvern, ceea ce face imposibilă înlocuirea premierului destituit, cu un alt membru al guvernului destituit și el.

Dar nici cei care redactat Constituția, nici cei care au elaborat Codul Administrativ nu au sesizat implicațiile aplicării „în mod corespunzător” a acestei excepții în cazul miniștrilor.

Practic, prevederile legale și constituționale, așa cum sunt ele redactate, obligă premierul să numească imediat un ministrul plin, în locul celui revocat.

Problemele apar atunci când se schimbă structura politică a guvernului, iar pentru numirea unui ministru plin e nevoie de acordul Parlamentului, care presupune parcurgerea unei proceduri pentru un nou vot de încredere – o procedură care poate dura mai multe zile sau chiar săptămâni, timp în care ministerul celui revocat rămâne fără conducere.