În mod normal, dezvoltarea unui vaccin care urmează să fie administrat în masă ar fi durat aproximativ 10 ani de zile până la obținerea autorizării. În situații speciale, acest termen a fost redus la 5 ani, astfel încât primele trei faze (studiile pe animale, studiul uman faza 1 și studiul uman faza a 2-a) să dureze minim 1 an, iar pentru ultima fază (studiul uman faza 3) să se aloce cel puțin 2 ani.

În privința vaccinului covid realizat de Pfizer (primul autorizat în SUA și Europa) autorizarea s-a dat în mai puțin de 1 an, faza a 3-a este încă desfășurare și va dura până în luna mai 2023 (detalii). Așadar, experimentul clinic încă nu s-a încheiat, iar populația vaccinată până în prezent este parte a acestui experiment planetar.

„Dar a fost o pandemie de o amploare neobișnuită și era nevoie de un tratament pentru a-i pune capăt și pentru a salva cât mai multe vieți!” Așa ar spune cei care susțin fără rezerve vaccinarea covid. Ambele afirmații sunt false. Gravitatea pandemiei a fost mult amplificată de testele RT-PCR care au produs multe rezultate pozitive. Exact din acest motiv autorizarea acestor teste a încetat în SUA (detalii). Iar în ce privește tratamentul acesta a existat cu mult înainte de a autorizarea vaccinului (pe bază de ivermectină, hidroxiclorochina, vitamina D3, Zinc, Quercitina etc.), cu o eficiență superioară celei oferite de vaccinurile ARNm, fără a exista expunerea la efectele adverse ale proteinei Spike.


Mai grav este însă că nici măcar studiul clinic realizat într-o perioadă atât de scurtă nu a fost realizat în mod riguros. Este greu de înțeles cum a fost posibil ca autoritățile de sănătate publică din SUA și Europa să fi permis autorizarea unui astfel de produs care prezenta atâtea erori, mai ales că urma să fie administrat la atât de mulți oameni.

Vă prezentăm mai jos analiza făcută de Canadian Covid Care Alliance, o organizație independentă ce cuprinde peste 500 de medici și oameni de știință din Canada. Analiza se numește „More Harm Than Good” („Mai multe prejudicii, decât beneficii”) – documentul integral poate fi consultat aici, iar prezentarea video poate fi urmărită aici.

Structura eșantionului dezechilibrată astfel încât să iasă bine rezultatele

În momentul realizării studiului era deja cunoscut faptul că 58% dintre decesele COVID au fost înregistrate la persoanele de peste 75 de ani. Deci dezvoltarea unui vaccin ar fi trebuit să aibă în vedere în primul rând protejarea acestei categorii de persoane, care ar fi trebuit să fie reprezentată într-o proporție semnificativă în eșantionul studiului Pfizer. În realitate însă, cea mai mare parte a participanților la studiu (77,8%) au avut vârsta între 16 și 64 de ani, în timp ce doar 4% au reprezentat categoria vulnerabilă de peste 75 de ani.

Așadar, în studiul Pfizer au fost incluse mai multe persoane sănătoase, mai puțin expuse atât riscului de a dezvolta forme grave de covid, cât și riscului de a suferi efecte adverse din partea vaccinului. Este o abordare profund greșită, cu intenția vădită de „cosmetizare” a rezultatelor ce urmau să fie produse prin acest studiu clinic.

În al doilea rând, se cunoștea faptul că peste 95% dintre persoanele decedate cu COVID au avut cel puțin o co-morbiditate ce le-ar fi putut cauza moartea. În medie, persoanele decedate cu COVID au avut patru co-morbidități. Cu toate acestea, doar 21% dintre participanții la studiul clinic realizat de Pfizer au avut o co-morbiditate. Din nou, Pfizer a avut grijă să-și testeze produsul pe persoane sănătoase, mai puțin expuse la riscuri și care produc rezultate clinice mai bune, fără să existe în mod real interesul de a demonstra că vaccinul asigură protecție celor care erau cel mai expuși la riscul fatal de covid.

Nu în ultimul rând, există anumite categorii sensibile de persoane, cum ar fi femeile însărcinate sau mamele care alăptează, care nu au fost incluse în eșantionul din studiul clinic realizat inițial de Pfizer. Acest lucru nu este o greșeală metodologică, pentru că, în general, testele clinice nu se fac pe aceste persoane, tocmai din cauza sensibilității aparte pe care o prezintă.

Ceea ce este însă revoltător e că atât Pfizer, cât și autoritățile sanitare au susținut fără nicio reținere că vaccinul e sigur pentru femeile însărcinate și pentru cele care alăptează și le-au îndemnat pe acestea să se vaccineze, fără a avea niciun fel de date privind siguranța lor și a fătului sau a nou-născutului. Atâta timp cât femeile gravide sau care alăptează nu au fost incluse în studiul inițial, vaccinarea lor ar fi trebuit să fie interzisă până la obținerea unor date concludente privind siguranța administrării unui astfel de produs.

Ulterior,  Pfizer a demarat un studiu distinct care include 4.000 de femei însărcinate, care însă se va încheia abia în ianuarie 2023.

Expunerea prematură a grupului de control

Cea mai mare valoare științifică pentru demonstrarea eficienței unui produs farmaceutic este dată de studiile clinice randomizate cu grup de control și cu administrarea „în orb” a produsului. Aceasta înseamnă că studiul include un grup de testare (cei cărora li se administrează produsul) și un grup de control (cei cărora li se administrează placebo, adică o substanță neutră din punct de vedere medical, cum ar fi soluția salină în cazul de față). Niciunul dintre participanți nu știe din ce grup face parte (administrarea în „orb”), acest aspect fiind absolut esențial pentru acuratețea comparațiilor dintre cele două grupuri, care să ateste eficiența produsului analizat.

În mod normal, persoanele din grupul placebo află că nu au primit produsul farmaceutic abia în faza III-a a studiului, respectiv în luna mai 2023, în cazul studiului Pfizer.

Această regulă metodologică a fost încălcată de Pfizer. După începerea campaniei de vaccinare la nivel global, persoanele din grupul placebo au avut posibilitatea de a-și administra vaccinul, la doar două luni după începerea testelor în faza III. După acest moment nu mai există date riguroase privind diferența dintre grupul de test și grupul de control, ceea ce anulează validitatea studiului clinic realizat de Pfizer.

Studiul nu permite analiza efectelor vaccinurilor la persoanele infectate natural

Având în vedere că vaccinul urma să fie administrat la două grupuri mari de populație, respectiv persoanele deja trecute prin boală și persoanele neinfectate, studiul clinic al Pfizer ar fi trebuit să conțină cel puțin 4 grupuri, după cum urmează

Două grupuri experimentale (în care se administrează vaccinul), respectiv cu persoane trecute prin boală și persoane netrecute prin boală și două grupuri de control (placebo), cu persoane trecute prin boală și cu persoane neinfectate.

De ce era important acest lucru? Din cel puțin două motive.

  1. Primul, pentru a putea compara imunitatea naturală cu cea obținută prin vaccinare.
  2. Al doilea, pentru a se stabili dacă interacțiunea vaccinului cu anticorpii produși prin infectare naturală conduce la efecte adverse suplimentare sau nu.

Neexistând această distincție în cadrul studiului Pfizer, există un risc uriaș ca persoanele deja trecute prin boală care se vaccinează să amplifice un răspuns autoimun cu efecte negative asupra sănătății.  Acest risc este și mai mare în cazul inoculării vaccinului în momentul în care infecția este încă prezentă în organism.

Testarea haotică sau lipsa testării în cazul unor persoane cu simptome

Cel mai grav aspect e că Pfizer nu a testat toți participanții la studiu pentru a stabili dacă erau infectați sau dacă erau purtători ai virusului. Instrucțiunile au fost ca doar persoanele cu simptome să fie testate, dar nici acestea nu au fost evaluate în totalitate. Mai mult, nu a existat o metodologie sau un protocol care să indice în mod clar care sunt simptomele care impun testarea COVID. Acest lucru a fost lăsat la libera apreciere a investigatorilor care au analizat participanții la studiu.

Un director regional al Pfizer, care a participat la studiile clinice pentru vaccinul COVID, și-a denunțat compania la Autoritatea pentru Alimente și Medicamente din SUA pentru următoarele aspecte:

  • Falsificarea datelor,
  • Expunerea la vaccin a persoanelor din grupul placebo
  • Netestarea participanților care au prezentat simptome COVID
  • Etichetarea greșită a probelor de laborator

La nivelul eșantionului studiat, numărul persoanelor suspecte de COVID, dar netestate pentru a se stabili dacă s-au infectat a fost chiar foarte mare, ceea ce afectează dramatic semnificația rezultatelor raportate de Pfizer.

După cum se poate vedea din tabel, în grupul experimental (în care s-a administrat vaccinul) au fost 1.594 de persoane care au manifestat simptome ce indicau o suspiciune de COVID, dar care nu au fost testate, neputându-se confirma sau infirma infectarea. De asemenea, în grupul placebo au fost 1.816 persoane suspecte, dar netestate.

Aceste date schimbă radical rezultatele privind nivelul de protecție oferit de vaccin. Dacă plecăm de la presupunerea pertinentă că toate persoanele cu simptome COVID au fost infectate, atunci rezultă că în grupul experimental au fost 1.602 persoane infectate, iar în grupul placebo 1.978.

În acest caz, protecția relativă nu mai e de 95% cum a raportat Pfizer când a primit autorizarea, ci doar 19%! În aceste condiții, vaccinul Pfizer nu ar fi putut obține autorizarea, pentru că în SUA una dintre condițiile eliberării autorizației temporare de urgență este ca vaccinul (produsul farmaceutic) să prezinte o eficiență de cel puțin 50%.

 

Omiterea prezentării reducerii riscului absolut prin vaccinare

Există o diferență uriașă între „reducerea riscului relativ” și „reducerea riscului absolut”. (vezi video explicativ)

Riscul absolut ia în calcul riscul populației de a contacta o anumită boală, în cazul de față, riscul de infectare. Dacă în populație riscul de infectare este de X%, iar dacă în urma vaccinării acest risc scade la Y%, atunci reducerea riscului absolut (ARR) este de X%-Y%. Adică acesta este numărul persoanelor care nu se infectează în mod real în urma vaccinării.

În schimb, riscul relativ are în vedere doar persoanele infectate. Se compară numărul persoanelor infectate din grupul vaccinaților, cu cele infectate din grupul nevaccinaților. Această evaluare nu ține însă cont deloc de numărul persoanelor nevaccinate care nu s-au infectat, ceea ce denaturează mult concluzia.

În studiul Pfizer au fost 8 persoane infectate în grupul experimental în care s-a administrat vaccinul și 162 de persoane infectate în grupul de control. Întrucât 8 reprezintă 5% din 162, Pfizer ne-a comunicat că eficacitatea vaccinului este 95% (Reducerea Riscului Relativ – RRR). Pfizer însă nu ne-a spus că riscul de infecție la persoanele nevaccinate era oricum foarte mic, ceea ce reducea semnificativ beneficiul vaccinului.

Astfel, dacă luăm în considerare și numărul persoanelor neinfectate din cele două grupuri, eficacitatea vaccinului se schimbă radical. În grupul experimental (vaccinați) au fost infectate 8 persoane din 18.198, ceea ce indică un risc de infectare de 0,04%. În grupul placebo (nevaccinați) s-au infectat 162 de persoane din totalul de 18.325, adică riscul de infectare fără vaccin era de 0,88%. Prin urmare, beneficiul real oferit de vaccin este de 0,84%  (reducerea riscului absolut – ARR) – adică aceasta este rata din populație care nu se infectează datorită protecției oferite de vaccinul Pfizer!

Imaginea este cu totul diferită și devine evident că omiterea ARR și prezentarea doar a RRR induce o imagine falsă a unei protecții semnificative a vaccinului. Din acest motiv autoritatea sanitară din SUA, Food and Drug Administration (FDA) solicită în ghidul comunicării riscurilor și beneficiilor produselor farmaceutice să se indice în primul rând riscul absolut și nu cel relativ, cum a făcut Pfizer.

 „Prezentarea riscurilor absolute, nu doar a celor relative. Pacienții sun informați incorect atunci când informațiile despre risc sunt prezentate în maniera riscului relativ; acest lucru poate conduce la decizii inadecvate. De aceea, trebuie folosit formatul riscului absolut.” (Ghidul FDA: „Comunicarea riscurilor și beneficiilor: un ghid al utilizatorului pe baza evidențelor”)

Este cel puțin ciudat, dacă nu cumva suspect, că FDA și-a ignorat propriile criterii de evaluare atunci când a autorizat vaccinul Pfizer.

Ignorarea efectelor adverse

În afara studiului clinic inițial, Pfizer a mai publicat un raport la 6 luni privind eficiența și siguranța vaccinului COVID. Datele pot fi consultate în raportul propriu-zis, intitulat „Siguranța și eficacitatea vaccinului COVID-19 BNT162b2, timp de 6 luni” și în anexele sale.

În primul rând, eficacitatea vaccinului (RRR) este în acest studiu de doar 91,3%, deci o reducere față de studiul clinic inițial. Însă raportul la 6 luni prezintă o creștere a îmbolnăvirilor și a deceselor în grupul persoanelor vaccinate, comparativ cu cele nevaccinate.

După cum se poate vedea, în tabelul de mai jos, extras din anexele la Raportul Pfizer la 6 luni, în grupul experimental (al celor vaccinați) există o rată semnificativ mai mare a efectelor adverse asociate produsului testat (adică vaccinului), comparativ cu cele din grupul placebo. Astfel în grupul experimental aproape 24% dintre persoane au suferit diverse efecte adverse în urma administrării vaccinului, în timp ce doar 6% din grupul placebo au manifestat astfel de efecte după administrarea soluției saline.

Dacă însă comparăm datele între cele două grupuri, atunci constatăm creșteri spectaculoase la toate categoriile. Deci deși, în mod relativ, Pfizer indică o reducere a infectărilor de 91% (persoane infectate vaccinate comparativ cu persoane nevaccinate infectate), efectele adverse sunt semnificativ mai mari în grupul celor vaccinați. Deci beneficiul reducerii infectărilor este depășit de efectele adverse.

Rata de deces mai mare în rândul vaccinaților

În același raport la 6 luni, Pfizer prezintă datele într-un mod deformat încercând să ascundă aspectele cele mai îngrijorătoare la nivelul unor detalii aparent nesemnificative .

Astfel, în tabelul deceselor, Pfizer prezintă o statistică similară între grupul celor vaccinați, cu 15 decese, față de 14 decese la cei nevaccinați.

Însă Pfizer omite cele 5 decese care au survenit după ce grupul placebo a fost expus vaccinării (când persoanele din grupul de control s-au vaccinat) (3 din grupul inițial la vaccinaților și 2 din grupul placebo care s-au vaccinat ulterior). În mod evident și aceste 5 decese trebuie trecute toate în dreptul persoanelor vaccinate, pentru că ele au survenit în urma vaccinării, chiar dacă unele dintre aceste persoane au provenit din grupul placebo. Acest detaliu este menționat în treacăt în textul raportului, fără însă a fi inclus în tabelul deceselor din anexe, ceea ce indică în mod evident intenția Pfizer de a prezenta informațiile astfel încât acest aspect să treacă neobservat.

 

Iar dacă ne uităm cu mai multă atenție la cauzele care au provocat decesele în cele două grupuri, observăm în grupul vaccinaților o pondere aproape dublă (9 vs. 5) a deceselor provocate de boli cardio-vasculare, ceea ce ar fi trebuit să îngrijoreze serios autoritățile responsabile cu autorizarea vaccinurilor.

Studiul clinic nu a evaluat reducerea transmiterii virusului

Autorii studiului afirmă că analiza lor nu poate stabili „dacă vaccinul oferă protecție împotriva infecției asimptomatice și nici în privința transmiterii virusului la persoanele nevaccinate.” (detalii) Prin urmare, toate deciziile privind limitarea sau restrângerea unor drepturi fundamentale pe motiv că prin vaccinare se reduce riscul de transmitere a virusului sunt lipsite de orice bază științifică și de aceea sunt abuzive și ilegale.

Concluzie

Dacă toate aceste aspecte ar fi fost analizate cu seriozitate de autoritățile competente, vaccinul Pfizer nu ar fi trebuit să obțină niciodată autorizarea sau, în cel mai rău caz, aceasta ar fi trebuit retrasă după 6 luni, când s-au putut vedea numeroase efecte adverse și decese, nu doar la participanții din studiul clinic, ci în general la populația vaccinată.

Mai mult, după 6 luni, conform mai multor date, vaccinurile covid nu mai îndeplineau condiția inițială de a avea o eficacitate de minim 50% în fața virusului, ceea ce ar trebuit să conducă, de asemenea, la retragerea autorizării.

În loc să se procedeze conform normelor de siguranță stabilite în urma experienței de zeci de ani în autorizare a produselor farmaceutice, autoritățile sanitare au persistat în eroare, aprobând boostere, după boostere, fără ca acest lucru să împiedice infectarea pe scară largă a populațiilor cu rată mare de vaccinare.

Elefantul ocupă deja toată sufrageria, dar cu toate acestea, autoritățile sfidează simțul comun și continuă să nege eșecul de proporții planetare, insistând cu mesajul că vaccinarea este singura cale de a combate pandemia…