În seara zilei de 15 noiembrie 2022, când agenția de presă Associated Press a fost la un pas de a declanșa al treilea război mondial, raportând în mod fals că Rusia a lansat o rachetă care a lovit Polonia, doi celebri comedianți ruși, Vovan și Lexus, au reușit să-l contacteze telefonic pe președintele Poloniei, Andrzej Duda, pretinzând că sunt președintele Franței, Emmanuel Macron.

Convorbirea telefonică poate fi urmărită în video-ul de mai jos, cu subtitrare în limba română.


 

Pe cine au mai păcălit farsorii ruși?

Cei doi actori ruși sunt celebri pentru astfel de farse. Vladimir Kuznetsov (Vovan) și Aleksi Stolyarov (Lexus) au reușit să păcălească multe persoane celebre, în special politicieni, demascând ipocrizia discursului public. Printre victimele celor doi se numără Elton John, fostul președinte URSS Mihail Gorbaciov, fostul președinte SUA George W. Bush, senatorii și candidații la președinția SUA John McCain și Bernie Sanders, președintele Turciei Recep Erdogan, premierul Canadei Justin Trudeau, prințul Harry, fostul premier al Regatului Unit Boris Johnson, președintele Republicii Moldova Maia Sandu, miniștrii Apărării și de Interne din Marea Britanie, Ben Wallace și Priti Patel etc.

De altfel, este pentru a doua oară când președintele Poloniei cade victimă celor doi actori, după farsa din 2020, când cei doi l-au contactat pretinzând că sunt secretarul general al ONU, Anonio Guterres.

Ce concluzii putem trage după ce am ascultat această convorbire?

 

1. Contrar percepției publice, polonezii nu își doresc o escaladare a războiului din Ucraina și nu își doresc o confruntare directă cu Rusia.

Este probabil cea mai fericită concluzie care decurge din acest incident. Până acum, în discursul public, după declanșarea invaziei asupra Ucrainei, Polonia s-a manifestat cel mai agresiv față de Federația Rusă, comparativ cu celelalte state UE. În dese rânduri, oficialii ruși au acuzat că Polonia are cea mai mare contribuție la forțele mercenarilor străini care luptă în Ucraina. De asemenea, Polonia reprezintă principalul coridor de livrare de armament din partea statelor NATO, către Ucraina. Găzduiește cele mai mari depozite de echipamente și muniție pentru Ucraina, iar pe teritoriul său se desfășoară stagii de pregătire a noilor recruți ucraineni. Nu în ultimul rând, Polonia a primit cel mai mare număr de refugiați ucraineni.

A existat mult timp temerea că partidul de guvernământ Lege și Justiție, condus de Jaroslaw Kaczynski, al cărui frate, Lech Kaczynski, a murit în drama aviatică de la Smolensk, va încerca să provoace o escaladare a conflictului și chiar un atac al Rusiei asupra Poloniei pentru a determina activarea Articolului 5 din Tratatul NATO.

După cum se poate observa în convorbirea cu farsorii ruși, președintele Duda (care provine din partidul Lege și Justiție) se străduiește să-l convingă pe Emmanuel Macron că nu își dorește o escaladare a conflictului,  contrar percepției publice.  Duda subliniază că este foarte precaut să nu provoace o amplificare a conflictului, evită cu atenție să nu-i învinovățească pe ruși și justifică declarația ministrului său de externe explicând s-a referit la faptul că racheta a fost fabricată în Rusia și nu că ar fi fost lansată de ruși.

 

2. Președintele Poloniei nu a avut acces la informațiile primite de Biden de la radarele NATO amplasate pe teritoriul polonez

Dacă privim desfășurarea evenimentelor observăm că în seara zilei de 15 noiembrie, când a discutat cu farsorii ruși, președintele Poloniei se referă la convorbirile avute deja cu președintele SUA, Joe Biden și cu secretarul general NATO, Jens Stoltenberg. Duda menționează că a stabilit cu aceștia ca experții americani să participe la investigații. Această convorbire a fost confirmată, câteva ore mai târziu de Joe Biden, care a declarat că „după traiectoria balistică [a rachetei] este puțin probabil să fi fost lansată din Rusia”. După cum vedem, președintele SUA se referă la date și informații provenind de la radare militare, cel mai probabil de la cele amplasate în Polonia, în apropierea graniței cu Ucraina. Un astfel de radar NATO se află în localitatea Labunie din Poloniași are o rază de de 500 de Km, cu mult peste distanța de 40 de Km față de locul exploziei. În seara zilei de 15 noiembrie, când vorbea cu falsul Macron, președintele Poloniei nu cunoștea aceste detalii, deși vorbise deja cu președintele SUA, cu care stabilise să colaboreze în cursul investigațiilor. Duda spune că nu are încă o concluzie cu privire la cei care au lansat racheta și chiar respinge afirmația că ar fi vorba de o rachetă S-300, considerând că e mai degrabă o speculație. De altfel, primul care anunță că racheta nu a fost lansată de ruși nu este nici președintele Duda, nici un alt oficial polonez (cum te-ai fi așteptat, din moment ce radarele sunt pe teritoriul lor). Anunțul vine de la președintele Biden, care, teoretic, nici măcar nu este parte în acest litigiu (dintre Rusia-Polonia-Ucraina). Anunțul nu a venit nici măcar de la secretarul-general NATO, care deține radarul instalat în Polonia și care probabil a înregistrat traiectoria rachetei, la care s-a referit Biden.

Asta ne arată că nici Biden, nici Stoltenberg nu i-au împărtășit președintelui polnez informațiile pe care le aveau de la radarele NATO cu privire la „traiectoria rachetei”, deși discutaseră cu acesta la telefon.

Chestiunea este relevantă pentru că ne arată cine are de fapt în mod real comanda supremă asupra NATO, cine decide când și ce anume poate fi împărtășit membrilor NATO și mai ales când pot fi date publicității anumite informații obținute de structurile militare ale acestei organizații.

 

3. În viziunea Poloniei, armata rusă nu este slăbită și reprezintă o amenințare serioasă, contrar retoricii occidentale.

Din discuția cu așa-zisul Macron, reiese destul de clar că președintele Poloniei privește Rusia ca forță militară încă destul de puternică și susține, în repetate rânduri, că este foarte atent să nu provoace un conflict deschis între Polonia și Federația Rusă. Este în același timp conștient că la fel de periculos ar fi și un conflict între NATO și Rusia – Duda insistă pe aspectul că s-a gândit să invoce Articolul 4 (referitor la inițierea discuțiilor între statele NATO) și nu Articolul 5 (care implică apărarea colectivă în cazul unui atac asupra unui stat NATO).

Este evident că Duda vede în Rusia o forță militară extrem de amenințătoare, contrar narațiunii din presa main stream conform căreia armata Rusiei este foarte slăbită și care, din cauza propriului eșec și propriei neputințe, se răzbună cu bombardarea sistematică a rețelei de electricitate din Ucraina.

 

4. Lipsa unei proceduri de reacție rapidă la nivelul NATO în cazul unui atac al Federației Ruse asupra unui stat membru.

Ceea ce surprinde foarte mult este deruta în care se află nu doar președintele Poloniei, dar și interlocutorii altor state la care referă în discuția cu actorii ruși. Deși până la convorbirea cu falsul Macron președintele Duda vorbise deja cu principalii decidenți NATO, acesta nu face nicio referire la nicio procedură care să fi fost declanșată preventiv de această organizație, cum te-ai fi așteptat în cazul unui presupus atac din partea inamicului.

În mod normal și mai ales în cazul unui conflict deja existent, care riscă să escaladeze, decidenții politici și militari își stabilesc din timp procedurile de reacție pentru scenariul unui atac neanunțat din partea inamicului. Cine, unde și în ce perioadă trebuie să se întrunească rapid pentru a lua deciziile necesare,  care sunt forțele care trebuie activate, care e lanțul decizional etc. Duda nu menționează nicio procedură de acest gen în covoribrea cu cei doi farsori, deși este întrebat direct de acest lucru. Din relatările sale, pare că NATO nu a declanșat nicio procedură preventivă, astfel încât să fie pregătită să reacționeze rapid, în cazul în care s-ar fi confirmat că rușii au lansat cu premeditare racheta pentru a lovi Polonia.

„Falsul Macron” chiar insistă cu întrebarea ce va face Polonia dacă se dovedește că racheta a fost lansată de ruși, iar singurul răspuns pe care l-a putut da președintele Duda a fost că va iniția discuții cu decidenții NATO și că… vom vedea cum vom ajunge la o decizie comună. Pur și simplu Duda nu știa care sunt pașii de urmat într-un astfel de scenariu.

Partea bună a acestei concluzii este că NATO nu ia foarte în serios posiblitatea ca Rusia să atace un stat mebru, ceea ce ne indică fapul că un astfel de risc este minim în viziunea decidenților militari din Occident – contrar retoricii din presa main-stream. Această atitudine relaxată față de amenințările Rusiei s-a instalat încă din vara trecută, când statele NATO au început să furnizeze armament letal, din ce în mai distrugător, mai avansat și cu o rază de acțiune din ce în ce mai lungă, în pofida amenințărilor exprimate de ruși că vor considera astfel de livrări drept un act de război împotriva Moscovei. Apoi, statele NATO au încălcat și alte “linii roșii”, trasate de ruși la începutul războiului, fără să suporte repercursiuni din partea Rusiei (ex. pregătirea noilor recruți ucraineni și a soldaților care trebuie să manevreze echipamentele NATO sau chiar deplasarea unor echipe militare la Kiev pentru coordonarea acțiunilor militare ale armatei Ucrainene). Asta înseamnă că analiștii de la Washington consideră că probabilitatea ca Rusia să atace un stat membru NATO în acest moment în care abia face față armatei ucrainene este extrem de scăzută.

 

5. Presupunerea că Polonia ar putea avea cunoștință de un plan al Ucrainei privind detonarea unei așa-zise „bombe murdare”

Nu știm cu certitudine dacă cei doi comedianți ruși urmează sau nu o agendă stabilită la Kremlin atunci când fac aceste farse. Cei doi sunt foarte populari în Rusia și au relații cordiale cu oficiali de la Moscova. Pe pagina lor de pe rețeaua de socializare rusească, pot fi văzute postări cu întâlniri și discuții cu persoane din guvern.

Dacă există într-adevăr o astfel de legătură, atunci este foarte interesant faptul că „falsul Macron” pune cu insistență întrebări legate de riscul utilizării unei „bombe murdare” în Ucraina. După ce Duda îi răspunde că e mai îngrijorat de un atac la o centrală nucleară [decât de o bombă murdară], așa-zisul Macron insistă pe subiect și îi cere detalii despre discuțiile pe care Duda le-ar fi putut avea cu Zelenski pe această temă și mai ales despre „planul adevărat” al președintelui ucrainean în legătură cu bomba murdară.

Fie că nu a înțeles, fie că a încercat să evite întrebarea, răspunsul lui Duda se referă la cu totul altceva, respectiv la ce i-a spus Zelenski după explozia rachetei pe teritoriul polonez.

Este foarte interesantă această insistență a farsorilor ruși. Este clar că ei presupun că Duda ar putea cunoaște detalii despre planurile lui Zelenski în această chestiune și speră că ar putea obține de la președintele polonez o confirmare și detalii care să favorizeze Rusia.

Insistențal lor e foarte importantă! Dacă cei doi urmează agenda Kremlinului și dacă Rusia ar fi intenționat cu adevărat să folosească bomba murdară pentru o escaladare a conflictului, cum a susținut presa occidentală, atunci actorii ruși care l-au interpretat pe Macron n-ar fi avut niciun interes să deschidă acest subiect care ar fi dezavantajat Rusia. 

 

6. Polonia este îngrijorată de o lovitură a ucrainenilor la Centrala Nucleară de la Zaporojie ocupată de ruși.

Președintele Duda nu spune nimic în convorbire despre bomba murdară. Dar când se pun întrebări legate de acest subiect, acesta își exprimă îngrijorarea cu privire la „un posibil atac” asupra unei centrale nucleare, care îl îngrijorează mult mai mult decât speculațiile pe tema „bombei murdre”.

La momentul discuției, exista o singură centrală din Ucraina care ar fi putut fi ținta unui atac militar în măsură să-l îngrijoreze pe președintele Duda. E vorba de Centrala Nucleară de la Zaporojie, ocupată în prezent de ruși. Dacă ar fi vorba de „un atac”, așa cum se exprimă președintele polonez (ceea ce indică intenția, nu o lovitură accidentală), atunci acesta nu poate veni decât din partea ucrainenilor și/sau aliaților săi. Este absurd să presupunem că rușii ar ataca cu bombe o centrală nucleară ocupată de propriile forțe, mai ales că printr-un astfel de demers ar deschide calea unei ofensive ucrainene către Crimeea.

 

7. Atitudinea servilă față SUA sau Franța.

Dincolo de aspectele militare și politice pe care le-am analizat mai sus, este surprinzătoare atitudinea servilă a președintelui Duda față de unii dintre partenerii săi occidentali. Deși discuția are un aspect informal, președintele polonez insistă să precizeze de fiecare dată titulatura de „președinte” a lui Joe Biden. Atunci când îi scapă afirmația că se va consulta cu „americanul” Biden, Duda se corectează imediat și revine cu formula de politețe „președintele Biden”.

În schimb, când se referă la Zelenski, îi spune direct pe nume, fără menționarea funcției, cum face în cazul lui Biden. Este clar că raportarea lui Duda la cei doi este total diferită. Tonul excesiv de politicos la adresa partenerului de peste ocean, într-o conversație personală și informală denotă un anumit tip de servilism provincial, specific spațiului est-european.

De remarcat și „abnegația” cu care președintele Duda  îi „raportează” omologului său francez tot ce s-a întâmplat Polonia, ce informații are și cum decurg investigațiile demarate în incidentul rachetei. Duda începe să prezinte în detaliu situația existentă înainte chiar de a fi fost întrebat în acest sens de presupusul președinte francez. Este ca o dare de seamă pe care un subaltern o prezintă șefului său și probabil că polonezii vor percepe drept umilitor acest comportament al președintelui lor.

În general, privită de la București, Polonia părea că are o abordare mai demnă în relația cu partenerii săi occidentali. În multe rânduri, Polonia era dată ca exemplu de atitudine pe care ar trebui să o manifeste și România în relațiile sale cu spațiul nord-atlantic. Iată însă că, în realitate, în spatele camerelor de filmat, președintele polonez se manifestă în aceeași același manieră servilă, excesiv de politicoasă, pe care o vedem frecvent la politicienii români când interacționează cu liderii europeni sau americani.

Când vezi acest gen comportament, nu mai e deloc surprinzător că președintele Poloniei a fost păcălit pentru a doua oară de aceeași farsori ruși!

Oare cum s-ar comporta liderii noștri politici dacă ar fi contactați de un „fals Macron” sau de un „fals Biden”? Cât de ușor ar cădea în capcana unor astfel de farse? Probabil că vom vedea acest lucru atunci când România va deveni mai importantă pe tabla partidei de șah dintre SUA și Rusia. Norocul nostru e că încă suntem nesemnificativi, inclusiv pentru comedianții ruși…

 

8. Mediocritatea

Un ultim aspect vizează precaritatea limbii engleze folosite de președintele Duda. Este inacceptabil pentru un om de stat, aflat deja la al doilea mandat de președinte al unei țări UE și NATO! La fel cum vedem deseori la politicienii de pe malurile Dâmboviției, președintele Duda face eforturi uriașe să exprime cât de cât coerent o idee în limba cu cea mai mare circulație internațională. Este o dovadă de mediocritate și de cultură rudimentară care pune într-o lumină neplăcută statul reprezentat de respectivul politician!

 

În loc de încheiere, puțin despre cenzură…

Când ascultăm sau privim înregistrările postate de Vovan și Lexus trebuie să avem mereu în minte că selecția țintelor și întrebările adresate interlocutorilor lor servesc aproape de fiecare dată interesele politice ale conducerii de la Moscova, așa cum s-a întâmplat și în cazul ultimei farsei jucate președintelui Poloniei.

Dar acest fapt nu diminuează în niciun fel autenticitatea reacțiilor interlocutorilor lor, care ne dezvăluie ipocrizia, demagogia, naivitatea, infatuarea, mediocritatea și vulnerabilitățile liderilor politicii care iau decizii majore pentru statele lor și pentru omenire în general.  

Din acest punct de vedere, este inexplicabilă cenzura practicată de Youtube care a șters înregistrările de acest gen postate de Vovan și Lexux.

În cazul farselor jucate unor politicieni de prim rang, precum miniștrii Apărării și Internelor din UK, Youtube și ați furnizori de conținut video au invocat motive care țin de securitatea Regatului Unit. Explicația este de-a dreptul năucitoare și jignitoare în același timp la adresa inteligenței consumatorilor de conținut video. Cine ar putea admite o astfel motivație de-a dreptul hilară? Adică să înțelegem că Yotube șterge conținutul sensibil ca să nu cadă în mâna adversarilor UK? Păi tocmai, adversarii, adică rușii au pus la cale aceste farse! Ei au originalele! Necenzurate! Ei deja știu toate detaliile sensibile împărtășite cu atâta neglijență de unii lideri occidentali! Cum protejezi securitatea britanică de adversari dacă fix „adversarul” este autorul acestui conținut și deține toate originalele?!

Adevărul este că nu de ruși se tem cei care au cerut Youtube să șteargă înregistrările. Nu de adversar le este lor teamă! În realitate, le este teamă de proprii lor alegători, de propriul lor popor!

Iar faptul că Youtube (și nu numai) se conformează atât de prompt acestor cereri ne arată cât de puternică este cenzura din vremurile pe care le trăim!