Dacă am lua în calcul datele disponibile la nivel mondial, respectiv toate cazurile de infecții și toate decesele COVID-19 raportate, atunci s-ar putea creda că rata de deces ar fi de circa 2% (4,6 milioane decese din 223,7 milioane cazuri).

Acest procent este departe de a reflecta cu adevărat realitatea. Sunt multe state în lume în care raportarea cazurilor noi este deficitară din cauza numărului mic de teste efectuate. În aceste cazuri, decesele COVID-19, vor indica o rata de fatalitate mai ridicată decât în mod real, pentru că se raportează la un număr subdimensionat de cazuri pozitive.

De exemplu, în cazul României, unde se fac puține teste, rata de deces este de 3,13%, cu peste un punct procentual față de cea stabilită la nivel global. Explicația pentru această diferență nu e că românii ar fi mai vulnerabili în fața virusului comparativ cu alte națiuni, ci în primul rând pentru că România nu reușește să identifice decât o parte relativ mică din totalul persoanelor infectate. De aceea, decesele par mai multe în raport cu infecțiile.

Mergând pe acelaș raționament, rezultă că rata de deces cea mai apropiată de realitate este reflectată în statele care fac multe cele mai multe teste și reușesc astfel să identifice în ceea mai mare măsură persoanele infectate.

În momentul de față, conform worldometers.info, țara care face cele mai multe teste COVID în raport cu populația e Danemarca. Aici, de la începutul pandemiei, s-au făcut peste 82 milioane de teste, la o populație de 5,8 milioane de persoane. Zilnic, în Danemarca se fac, în medie, 100.000 de teste, din care aproximativ jumătate sunt teste PCR, iar jumătate teste antigen.. În Danemarca, de la începutul pandemiei, au fost identificate 350.996 de persoane infectate, dintre care 2.604 au decedat. Rezultă deci o rată de deces de 0,74%, aceasta fiind probabil cea mai apropiată de realitate .

O altă țară care testează intens pentru identificarea infecțiilor este Austria. Aici, de la începutul pandemiei, s-au făcut 80 de milioane de teste, la o populație de 9 milioane de persoane, dintre care peste 17 milioane teste PCR și aproape 63 de milioane teste antigen. Aici, rata de deces este de 1,5% (respectiv 10.822 total decese din 703.572 de cazuri).

Evident că toate aceste calcule pot varia și în funcție de alți parametri, cum ar fi contextul cultural sau capacitatea de răspuns a sistemelor medicale din fiecare stat.

Pe de altă parte, este destul de evident că efectuarea unui număr mare de teste permite tratarea COVID-19 în fazele incipiente pentru un număr mai mare de persoane, ceea ce scade în mod clar incidența deceselor. În plus, izolarea persoanelor pozitive, reduce semnificativ transmiterea virusului.Aceasta înseamnă că testarea pe scară largă rămâne în continuare o armă importantă în lupta pentru combaterea pandemiei, mai ales că s-a constatat că persoanele vaccinate transmit le fel mult varianta Delta, ca și cei nevaccinați.

De aceea este inexplicabil dezinteresul autorităților din România față de creșterea ratei de testare, mai ales în condițiile în care țara noastră are penultima rată de vaccinare din Uniunea Europeană. În plus, o rată scăzută de testare distorsionează foarte mult realitatea despre pandemie. Mai precis o subestimează semnificativ, ceea ce crește atât riscul de transmitere (persoanele pozitive nu sunt identificate și răspândesc virusul), cât și riscul de deces (persoanele pozitive se testează abia în fazele evoluate ale bolii).

Abia în ultimele săptămâni România a ajuns la 40.000 de teste pe zi, la o populație de trei ori mai mare decât a Danemarcei.  În țara noastră s-au făcut în total mai puțin de 12 milioane de teste, dintre care 9,2 milioane de teste PCR si 2,6 milioane de teste antigen. Dacă s-ar fi testat mai mult, ar fi fost cu siguranță identificate mai multe persoane pozitive, la același număr decese, ceea ce ar fi diminuta rata de deces de 3,13%!