Mulți dintre cei care s-au infectat cu virusul SARS-CoV-2 au putut constata pe propria piele că oficial nu există opțiuni clare de tratament pentru a preveni formele severe ale bolii, spitalizarea și decesul. Cei de la DSP care sună pacienții COVID (atunci când o fac, pentru în multe cazuri nu vine niciun telefon de la DSP!) le transmit doar că au intrat în carantină și îi avertizează să nu încalce restricțiile până la trecerea termenului legal. Nu li se recomandă nimic pentru a trata infecția in fazele timpurii. În cel mai bun caz, li se spune sa ia legătura cu medicul de familie, care, la rândul său, recomandă doar o monitorizare a temperaturii și a nivelului de oxigen și eventual trimiterea la spital în caz de agravare a simptomelor. Mult timp în România nu a exista niciun protocol de tratament în afara spitalelor, ceea ce a condus la un adevărat genocid în valul 4 dominat de tulpina Delta.
Abia acum, la mijlocul valului 5, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a înființat centre prespitalicești de evaluare în care pacienții cu forme ușoare sau medii și cu expunere la riscul de complicații vor primi un tratament cu antivirale în fazele timpurii ale infecției. Este o schimbare importantă, dar încă insuficientă.
Din cauza retoricii pro-vaccinare a fost suprimată orice altă recomandare de tratament, pentru simplul fapt că dacă acestea se dovedesc eficiente, oamenii nu vor mai fi speriați de pandemie și, ca atare, nu vor mai fi determinați să se vaccineze cu un produs ale cărui efecte adverse pe termen lung sunt încă necunoscute.
De pildă, oamenilor nu li se spune cât de important este nivelul de vitamina D, pentru prevenirea formelor grave, mai ales în această perioadă în care expunerea la soare – principalul mijloc de sintetizare a acestei vitamine – este extrem de scăzută. Peste 60% dintre pacienții spitalizați cu COVID în SUA au avut deficit de vitamina D și există studii numeroase (aici, aici, aici, aici) care arată că un nivel suficient al acestei vitamine ar reduce semnificativ riscul de spitalizare și aproape de zero riscul de deces.
În România nu s-a făcut nici măcar o analiză cu privire la incidența cazurilor severe de COVID-19 și nivelul de vitamina D al pacienților. Pe site-ul Ministerului Sănătății ni se vorbește mult despre masca de protecție (care s-a dovedit că are un efect nesemnificativ în prevenirea infecțiilor), despre distanțare, despre curățarea suprafețelor (deși se știe că virusul se transmite aerian și nu poate supraviețui mult timp pe suprafețe în mediul exterior). Ministerul Sănătății nu ne spune însă nimic despre cât de important e să ne întărim sistemul imunitar, mai ales în anotimpul rece, când nivelul de vitamină D scade și când abundă virozele respiratorii.
Nu veți găsi pe pagina Ministerului Sănătății niciun fel de informații despre alte medicamente sau vitamine care pot contribui semnificativ la reducerea riscului de spitalizare sau deces din cauza COVID-19, deși există o multitudine de studii care demonstrează cu prisosință acest lucru.
Da, știm retorica oficială, că ar trebui să ne informăm de la medici și din surse sigure cu privire la abordarea infecției cu virusul SARS-CoV-2. Și exact asta vom face aici. Vom prezenta o parte dintre studiile care dovedesc cu prisosință eficiența mai multor tratamente pentru prevenirea și tratarea COVID-19, cu observația că abordarea terapeutică trebuie să includă mai multe dintre medicamentele menționate mai jos – niciunul nu poate combate singur simptomele COVID-19, fiind deci necesară recomandarea medicului în funcție de tabloul simptomatic și de starea de sănătate a fiecărui pacient.
Scopul acestui articol nu este în niciun caz acela de a substitui rolul esențial al medicului și de a recomanda rețete miraculoase de auto-tratament. Dimpotrivă, considerăm că analiza medicală poate fi făcută cel mai bine de către medicii care sunt determinați să TRATEZE COVID-19, nu doar să constate boala și să îți recomande să mergi la spital când nivelul de oxigen scade sub 90%.
Scopul acestui articol este de a arătat că aceste medicamente reorientate din punct de vedere terapeutic chiar există, iar eficiența lor este demonstrată științific. În mod cert, „vaccinul NU este singura cale” de a ieși din această pandemie. Ignorarea sau chiar cenzurarea informațiilor despre aceste tratamente cu medicamente reorientate terapeutic nu poate fi pusă decât pe seama a două cauze:
- fie decidenții și cei care i-au consiliat s-au documentat absolut superficial în această privină;
- fie decidenții au cunoscut aceste tratamente dar nu le-au admis oficial, pentru că acest lucru ar fi condus la o rată de vaccinare mult mai mică și nu ar mai fi justificat în niciun fel restricțiile raportate la vaccinare.
În ambele cazuri, cei care au avut în față dar nu au aprobat aceste tratamente care ar fi putu salva mii de vieți vor purta răspunderea cel puțin morală în fața națiunii, atunci când astfel de subiecte vor înceta să mai fie cenzurate.
În acest context, autoritățile sanitare ar trebui să renunțe la strategia de a încerca să oprească răspândirea virusului (o strategie al cărei eșec a fost demonstrat cu prisosință de realitate), orientându-se în schimb pe o strategie de pregătire a populației pentru întâlnirea aproape inevitabilă cu virusul, astfel încât să se reducă numărul de spitalizări și de decese. Însăși raportarea măsurilor sanitare la numărul zilnic de infecții noi arată cât de greșită este abordarea, pentru că scopul principal al politicilor sanitare ar trebui să fie acela de a preveni numărul mare de spitalizări și de a reduce cât de mult posibil numărul deceselor.
Dar iată care sunt aceste medicamente folosite cu succes pentru tratarea COVID-19:
- Vitamina D
- Zincul
- Quercetina
- Ivermectina
- Doxiciclina
- Colchicina
- Bromhexină
- Budesonida
- Dexametazona
- Anticoprii monoclonali
- Fluvoxamina
- Prednizon
- Azitromicina
- Hidroxiclorochina
Mai jos regăsiți și studiile clinice care demonstrează cu prisosință eficiența acestor medicamente în tratamentul COVID.
Întrebați-vă de ce nu regăsim aceste medicamente în tratamentul COVID? Obsesia autorităților de determina o rată cât mai mare de vaccinare pare a fi singura explicație rezonabilă. Dar cine răspunde pentru zecile de mii de morți care ar fi putut fi salvați în România dacă ar fi beneficiat de tratamente în fazele timpurii sau chiar în cele severe ale infecției cu SARS-CoV-2?
Vitamina D
1) „Suplimentarea rapidă și eficientă cu vitamina D poate prezenta rezultate clinice mai bune la pacienții cu COVID-19 (SARS-CoV-2) prin modificarea serului INOS1, IL1B, IFNg, Cathelicidin-LL37 și ICAM1”, Nutrients, noiembrie 2021. Rezumat: Studiu și-a propus să evalueze eficacitatea suplimentării cu vitamina D3 în tratamentul COVID-19 și să dezvăluie mecanismele potențiale ale vitaminei D asupra COVID-19. Rezultatele au indicat că tratamentul cu vitamina D a scurtat perioada de spitalizare, a scăzut rata mortalității și că efectul vitaminei D în COVID-19 ar putea implica reglarea INOS1, IL1B, IFNg, cathelicidin-LL37 și ICAM1. Deși suplimentarea cu vitamina D reprezintă un subiect consacrat în sănătatea oaselor și a bolilor legate de oase, cunoștințele asupra efectelor sale asupra funcțiilor extra-scheletice nu sunt bine stabilite. Când s-a raportat că deficitul de vitamina D crește riscul de apariție a bolii COVID-19 [30], am stabilit un protocol de suplimentare a vitaminei D din literatura existentă, care s-a concentrat pe afectarea plămânilor, reducerea saturației de oxigen și sepsis [23,24,25, 26]. Protocolul nostru de tratament a crescut semnificativ nivelurile serice de 25OHD la peste 30 ng/mL în două săptămâni. Nivelul de Ca2+ al cazurilor a fost relativ crescut în a 14-a zi după tratament, dar a fost semnificativ statistic după ajustarea vârstei și sexului. Nivelurile de PTH ale cazurilor de COVID-19 care nu au primit suplimente de vitamina D au fost relativ ridicate; în plus, acest nivel s-a apropiat de persoanele sănătoase în cazurile de COVID-19 în a 14-a zi de suplimentare cu vitamina D. Nivelul DBP a fost mai mare în cazurile care nu au primit suplimente în comparație cu martorii. Cu toate acestea, cazurile care au primit supliment au scăzut treptat și au regresat la nivelurile de control în zilele a 7-a și a 14-a. Prin urmare, putem concluziona că protocolul de tratament a fost sigur, eficient și funcțional eficient. Acest protocol ar putea fi prezentat ca o modalitate de creștere sigură, rapidă și semnificativă a nivelurilor serice de vitamina D la adulți în 14 zile.
2) „Ratele de pozitivitate SARS-CoV-2 asociate cu nivelurile circulante de 25-hidroxivitamina D.”, PLOS One, 7 septembrie 2020. Rezumat: Analiză observațională retrospectivă pentru a determina dacă nivelurile circulante de 25-hidroxivitamina D (25(OH)D) sunt asociate cu ratele pozitive ale bolii respiratorii acute severe coronavirus 2 (SARS-CoV-2). Au fost incluși un total de 779 de pacienți, vârsta medie de 54 de ani, 68% femei. Rata pozitivității SARS-CoV-2 a fost mai mare la cei 39.190 de pacienți cu valori „deficiente” de 25(OH)D (<20 ng/mL) (12,5%, 95% CI 12,2–12,8%) comparativ cu cei 27.870 de pacienți cu „ adecvate” (30–34 ng/ml) (8,1%, 95% CI 7,8–8,4%) și cu cei 12.321 de pacienți cu valori ≥55 ng/ml (5,9%, 95% CI 5,5–6,4%).
3) „Legătura dintre deficiența de vitamina D și Covid-19 la o populație mare.”, MedRxiv, 7 septembrie 2020. Rezumat: Studiu la nivelul populației pentru evaluarea relației dintre prevalența deficienței de vitamina D și incidența COVID-19. S-au corelat 52.405 de pacienți infectați, cu 524.050 de indivizi de control de același sex, vârstă, regiune geografică și s-a folosit regresia logistică condiționată pentru a evalua relația dintre nivelurile inițiale de vitamina D, achiziția de suplimente de vitamina D în ultimele 4 luni și COVID-19 pozitiv. S-a constatat o corelație foarte semnificativă din punct de vedere statistic între prevalența deficienței de vitamina D și incidența COVID-19, precum și între raportul femeie-bărbați pentru deficitul sever de vitamina D și raportul femei-bărbați pentru incidența COVID-19. În cohorta corespunzătoare, s-a observat o asociere semnificativă între nivelurile scăzute de vitamina D și riscul de COVID-19, cel mai mare risc fiind observat pentru deficiența severă de vitamina D. Un efect protector semnificativ a fost observat pentru membrii care au dobândit formulări lichide de vitamina D (picături) în ultimele 4 luni.
4) „Risc crescut pentru COVID-19 la pacienții cu deficit de vitamina D.” Nutrition, aprilie 2021. Rezumat: Pacienții cu deficit de vitamina D au avut un risc de 4,6 ori mai mare de a fi pozitivi cu COVID-19 (indicat de codul de diagnostic ICD-10 COVID19) comparativ cu pacienții fără deficiență (P < 0,001). În plus, pacienții cu deficit de vitamina D au avut un risc de 5 ori mai multe de se infecta cu COVID-19 comparativ cu pacienții fără deficiență, după ajustarea pe grupe de vârstă (OR = 5,155; P < 0,001).
5) „Nivelul și rezultatele vitaminei D pentru pacienții în vârstă spitalizați cu COVID-19.”, Postgrad Med J., iulie 2021. Rezumat: Studiu de cohortă prospectiv a fost realizat între 1 martie și 30 aprilie 2020 pentru a evalua importanța deficienței de vitamina D la pacienții în vârstă cu COVID-19. Cohorta a fost formată din pacienți cu vârsta ≥65 de ani care prezentau simptome în concordanță cu COVID-19 (n=105). Grupul pozitiv pentru COVID-19 a demonstrat un nivel seric mediu inferior de 25(OH)D de 27 nmol/L (IQR=20-47 nmol/L) comparativ cu grupul cu COVID-19 negativ, cu un nivel median de 52 nmol/L (IQR). =31,5-71,5 nmol/L) (valoarea p=0,0008). Printre pacienții cu deficiență de vitamina D, a existat un nivel de vârf de D-dimer mai mare (1914,00 μgFEU/L vs 1268,00 μgFEU/L) (p=0,034) și o incidență mai mare a suportului VNI și admitere în unitate cu dependență ridicată (30,77% vs 9,68%) ( p=0,042).
6) „Deficitul de vitamina D la afro-americani este asociat cu un risc ridicat de boală severă și mortalitate prin SARS-CoV-2.”, Journal of Human Hypertension, vol. 35, p. 378-380, 2021. Rezumat: În ciuda lipsei de studii care să definească nivelul adecvat de vitamina D pentru a proteja împotriva infecțiilor virale, suntem de acord cu Grant și colab., și estimăm că un interval între 40 și 60 mg/dL și doza recomandată pentru a atinge acest lucru, între 5000 și 10.000 UI/zi timp de câteva săptămâni.
7) „Starea nivelurilor circulante de vitamina D și indici de prognostic clinic la pacienții cu COVID-19.”, Respiratory Research, vol. 22, Articol nr. 76/2021. Rezumat: Nivelurile de vitamina D au fost deficitare la (80%) dintre pacienți, insuficiente la (6,5%) și normale la (13,5%). Pacienții cu niveluri plasmatice foarte scăzute de vitamina D au avut valori mai ridicate de D-Dimer, un număr mai ridicat de celule limfocite B, o reducere a limfocitelor CD8 + T cu un raport CD4/CD8 scăzut, rezultate clinice mai compromise (măsurate prin scorurile LIPI și SOFA). ) și implicarea CT toracică. Deficitul de vitamina D este asociat cu răspunsuri inflamatorii compromise și cu o implicare pulmonară mai mare la pacienții afectați de COVID-19.
8) „Impactul tratamentului zilnic cu doze mari de vitamina D pe cale orală asupra markerilor inflamatorii la pacienții cu boala COVID 19.”, Scientific Reports, vol. 11, 20 mai 2021. Rezumat: Îmbunătățirea terapeutică a vitaminei D la 80–100 ng/ml a redus semnificativ markerii inflamatori asociați cu COVID-19, fără efecte secundare.
Zincul
1) „Sulfatul de zinc în combinație cu un ionofor de zinc poate îmbunătăți rezultatele la pacienții spitalizați cu COVID-19.”, Journal of Medical Microbiology, 15 septembrie 2020. Rezumat: În analizele univariate, sulfatul de zinc a crescut frecvența pacienților care sunt externați la domiciliu și a scăzut nevoia de ventilație, admitere la ATI și mortalitatea sau transferul la spital pentru pacienții care nu au fost niciodată internați în ATI.
2) „Concentrații scăzute de zinc în sânge la pacienții cu rezultate clinice slabe în timpul infecției cu SARS-CoV-2: este nevoie să se suplimenteze cu zinc pacienții cu COVID-19?”, Journal of Microbiology, Immunology and Infection, 13 februarie 2021. Rezumat: Printre cei 275 de pacienți cu COVID-19, am constatat că nivelul mediu de zinc din sânge a fost semnificativ mai scăzut la pacienții cu rezultat clinic slab (N=75) în comparație cu pacienții cu rezultat clinic bun (N=200) (840 μg/L față de 970 μg/L; p<0,0001), sugerând că suplimentarea cu zinc ar putea fi utilă pentru pacienții cu COVID-19 sever.
3) „Tratamentul cu zinc este asociat cu o mortalitate redusă în spital în rândul pacienților cu COVID-19: un studiu de cohortă multicentric.”, BMC Infectious Diseases (preprint), 26 octombrie 2020. Rezumat: Dintre cei 3.473 de pacienți (cu vârsta medie 64, 1947 [56%] bărbați, 522 [15%] ventilați, 545[16%] au murit), 1.006 (29%) au primit Zn+ionofor. Zn+ionofor, tratament care a fost asociat cu reducerea cu 24% a riscului deces în spital (12% dintre cei care au primit Zn+ionofor au murit comparativ cu 17% care nu au primit).
4) „Predicția șanselor de supraviețuire în COVID-19 în funcție de zinc, vârstă și selenoproteina P ca biomarker compozit.”, Redox Biology, ianuarie 2021. Rezumat: Datele noastre indică o deficiență profundă și acută de zinc la majoritatea pacienților cu COVID-19, atunci când sunt internați în spital. … Concluzionăm că statusul Zn și SELENOP în limitele de referință indică șanse mari de supraviețuire în COVID-19 și presupunem că corectarea unui deficit dovedit diagnostic în Se și/sau Zn printr-o suplimentare personalizată poate sprijini convalescența.
5) „Nivelurile scăzute de zinc la admiterea clinică se asociază cu rezultate slabe în COVID-19.”, MedRxiv, 11 octombrie 2020. Rezumat: Persoanele cu conținut seric de zinc (SZC) la internare <50 µg/dl au avut o mortalitate de 21%, semnificativ mai mare în comparație cu rata de 5% mortalitate la persoanele cu zinc la internare ≥50 µg/dl; p<0·001. Studiul nostru demonstrează o corelație între nivelurile serice de zinc și rezultatul COVID-19. Nivelurile serice de zinc mai mici de 50 mcgg/dl la internare s-au corelat cu o prezentare clinică mai deficitară, un timp mai lung până la atingerea stabilității și o mortalitate mai ridicată.
6) „COVID-19: Rezultate slabe la pacienții cu deficit de zinc.”, International Journal of Infection Diseases, noiembrie 2020. Rezumat: Mai mulți pacienți din grupul cu deficit de zinc… au necesitat îngrijire în ATI (7 vs 2, P=0,266) și au înregistrat decese (5 vs 0) în comparație cu pacienții cu niveluri normale de zinc.
7) „Analiza factorilor predictivi pentru o boală critică a COVID-19 în timpul tratamentului – relația dintre nivelul de zinc seric și boala critică a COVID-19.”, International Journal of Infectious Diseases, noiembrie 2020. Rezumat: Pe baza rezultatelor măsurătorilor nivelurilor serice de zinc la pacienții cu COVID-19 din spitalul nostru, aproape toate cazurile severe au prezentat deficit de zinc subclinic sau clinic. S-a constatat că hipozincemia prelungită este un factor de risc pentru un caz sever de COVID-19. În evaluarea relației dintre nivelul de zinc seric și severitatea pacienților cu COVID-19 prin analiza de regresie logistică multivariată, boala critică poate fi anticipată prin sensibilitatea și specificitatea falsă a unei curbe ROC cu o rată de eroare de 10,3% și ASC de 94,2% de numai doi factori: valoarea zincului seric (P = 0,020) și valoarea LDH (P = 0,026).
8) „Pacienți COVID-19 din ambulatoriu: tratament stratificat cu risc precoce cu zinc plus hidroxiclorochină în doză mică și azitromicină: un studiu retrospectiv în serie de cazuri.”, International Journal of Antimicrobial Agents, decembrie 2020. Rezumat: După 4 zile (mediană, IQR 3-6, disponibil pentru N=66/141) de debut al simptomelor, 141 de pacienți (vârsta mediană 58 ani, IQR 40-67; 73% bărbați) au primit o rețetă pentru terapia triplă, timp de 5 zile. Datele de referință publice independente de la 377 de pacienți confirmați cu COVID-19 din aceeași comunitate au fost utilizate ca martor netratat. 4 din 141 de pacienți tratați (2,8%) au fost internați, ceea ce a fost semnificativ mai puțin (p<0,001) comparativ cu 58 din 377 de pacienți netrați (15,4%) (odds ratio 0,16, 95% CI 0,06-0,5). Un pacient (0,7%) a murit în grupul de tratament față de 13 pacienți (3,5%) din grupul netratat (odds ratio 0,2, 95% CI 0,03-1,5; p=0,12).
Quercetina
„Efecte terapeutice posibile ale suplimentării adjuvante cu quercetină împotriva infecției cu COVID-19 în stadiu incipient: un studiu prospectiv, randomizat, controlat și deschis.”, Int. J General Med, 8 iunie 2021. Rezumat: studiu prospectiv, randomizat, controlat și deschis. Doza zilnică de 1000 mg QP a fost investigată timp de 30 de zile la 152 de pacienți cu COVID-19 pentru a evalua efectul său adjuvant în tratarea simptomelor precoce și în prevenirea rezultatelor severe ale bolii. Rezultatele au evidențiat o reducere a frecvenței și duratei spitalizării, în nevoie de oxigenoterapie non-invazivă, în progresia către unitățile de terapie intensivă și a numărului de decese. Rezultatele au confirmat, de asemenea, profilul de siguranță foarte ridicat al quercetinei.
Ivermectina
1) „Revizuirea dovezilor în curs de apariție care demonstrează eficacitatea ivermectinei în profilaxia și tratamentul COVID-19”, American Journal of Therapeutics, Aprilie 2021. Rezumat: Meta-analizele pe baza a 18 studii randomizate, controlat, cu privire la tratamentul cu ivermectină în COVID-19 au constatat reduceri mari, semnificative statistic, ale mortalității, ale timpului de recuperare clinică și ale timpului până la eliminarea virală. În plus, rezultatele a numeroase studii de profilaxie controlată raportează riscuri semnificativ mai reduse în privința contractării COVID-19 prin utilizarea regulată a ivermectinei. În final, numeroasele exemple de campanii de distribuție a ivermectinei care au condus la scăderi rapide ale morbidității și mortalității la nivel de populație indică faptul că a fost identificat un agent oral eficient în toate fazele COVID-19.
2) „Identificarea inhibitorilor de protează asemănătoare 3-chimotripsinei (3CLPro) ca potențiali agenți anti-SARS-CoV-2”, Nature, 20 ianuarie 2020 (a se vedea Fig. 4 din studiul prezentat). Rezumat: Interesant, ivermectina a fost capabilă să inhibe mai mult de 85% (aproape complet) din activitatea enzimei 3CLpro în testul nostru enzimatic in vitro cu o valoare IC50 de 21 µM. Aceste descoperiri sugerează potențialul ivermectinei de a inhiba replicarea SARS-CoV-2. În sprijinul acestui fapt, o descoperire recentă a sugerat că ivermectina (5 µM) a inhibat replicarea SARS-CoV-2 viu izolat din Australia (VIo1/2020) în celulele Vero/hSLAM23. Ei au descoperit că numărul viral de > 5000 de ori a fost redus în 48 de ore atât în supernatantul culturii (eliberarea de virion nou: 93%), cât și în interiorul celulelor (virionul neeliberat și neasamblat: 99,8%) în comparație cu celulele infectate tratate cu DMSO.
3) „Efectele terapiei combinate cu ivermectină-azitromicină-colecalciferol asupra pacienților infectați cu COVID-19”. Biomedical Research 2020; Rezumat: Pacienții care au îndeplinit criteriile de includere au fost invitați să ia Ivermectină (6 mg o dată pe zi în zilele 0,1,7 și 8) plus azitromicină (500 mg o dată pe zi timp de 4 zile) plus colecalciferol (4000 UI de două ori pe zi timp de 30 de zile). Rezultatul tratamentului a fost evaluat în a 10-a zi începând cu prima zi de administrare a medicamentului. Rata de recuperare a celor 28 de pacienți care au primit terapia combinată a fost de 100%, durata medie de recuperare simptomatică a fost de 3,6 zile și PCR negativ a fost confirmat în ziua 10.
4) „Efectele unei doze unice de ivermectină asupra rezultatelor virale și clinice la subiecții asimptomatici infectați cu SARS-CoV-2: un studiu clinic pilot în Liban.” Viruses, mai 2021. Rezumat: A fost efectuat un studiu controlat randomizat pe 100 de subiecți libanezi asimptomatici care au fost testați pozitiv pentru SARS-CoV2. Cincizeci de pacienți au primit tratament preventiv standard, în principal suplimente, iar grupul experimental a primit o singură doză de ivermectină în funcție de greutatea corporală, în plus față de aceleași suplimente primite de grupul de control. La 72 de ore după începerea regimului, creșterea valorilor Ct a fost dramatic mai mare la grupul cu ivermectină față de grupul de control. În plus, mai mulți subiecți din grupul de control au dezvoltat simptome clinice: trei indivizi (6%) au necesitat spitalizare, comparativ cu 0% pentru grupul cu ivermectină. (Ct-value reprezintă pragul de cicluri de amplificare luat în considerare la efectuarea testelor Real Time-PCR. Cu cât crește numărul de amplificări pentru detectarea virusului, cu atât prezența unei infecții este mai puțin probabilă).
5) „Terapia precoce COVID-19 cu azitromicină plus nitazoxanidă, ivermectină sau hidroxiclorochină în ambulatoriu a redus semnificativ simptomele în comparație cu rezultatele cunoscute la pacienții netratați.” New Microbes and New Infections, 7 iulie 2021. Rezumat: În comparație cu CG1 și CG2, AG a arătat o reducere cu 31,5 până la 36,5% a excreției virale (p < 0,0001), 70 până la 85% și 70 până la 73% a duratei simptomelor clinice COVID-19… Pentru fiecare 1.000 de cazuri confirmate pentru COVID-19, cel puțin de 140 de pacienți au evitat riscul de spitalizare (p < 0,0001), 50 riscul ventilație mecanică și cinci riscul decese.
6) „Rezultat favorabil asupra încărcăturii virale și viabilității culturii folosind ivermectina în tratamentul precoce al pacienților nespitalizați cu COVID-19 ușor – Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo.” MedRxiv, 31 mai 2021. Rezumat: Studiul dublu-orb a comparat pacienții cărora li s-a administrat ivermectină 0,2 mg/kg, timp de 3 zile, față de tratamentul placebo administrat la pacienți nespitalizați cu COVID-19… Obiectivul principal a fost reducerea încărcăturii virale în a 6-a zi (a treia zi după terminarea tratamentului) așa cum se reflectă prin nivelul Ct>30 (nivel non-infectios)… În ziua 6, 34 din 47 (72%) pacienți din grupul cu ivermectină au atins obiectivul, comparativ cu 21/42 (50%) din grupul placebo … Culturile din zilele 2 până la 6 au fost pozitive în 3/23 (13,0%) din probele de ivermectină față de 14/29 (48,2%) din grupul placebo (p=0,008).
7) „Ivermectina și șansele de spitalizare din cauza COVID-19: dovezi dintr-o analiză cvasi-experimentală bazată pe o intervenție publică în Mexico City.” SocArXiv, 3 mai 2021. Rezumat: „Am estimat modele de regresie logistică cu observații adecvate ajustând în funcție de vârstă, sex, de severitatea COVID și de comorbidități. Am constatat o reducere semnificativă a spitalizărilor în rândul pacienților care au primit trusa medicală pe bază de ivermectină; intervalul efectului este de 52% – 76%, în funcție de specificațiile modelului.”
8) „Riscul de spitalizare pentru pacienții cu Covid-19 tratați cu diferite regimuri de medicamente în Brazilia: analiză comparativă.” Travel Med Infect Dis., noiembrie-decembrie 2020. Rezumat: „Utilizarea hidroxiclorochinei (HCQ), a prednisonului sau a ambelor a redus semnificativ riscul de spitalizare cu 50-60%. Ivermectina, azitromicina și oseltamivirul nu au redus riscul semnificativ mai mult.”
9) „Eficacitatea unei terapii medicamente constând din ivermectină, azitromicină, montelukast și acid acetilsalicilic pentru a preveni spitalizarea și decesul în rândul cazurilor ambulatorii de COVID-19 în Tlaxcala, Mexic.”, Int J Infect Dis., aprilie 2021. Rezumat: „Un studiu comparativ de eficacitate a fost efectuat în rândul a 768 de cazuri confirmate de SARS-CoV-2 cu vârsta cuprinsă între 18-80 de ani, care au primit îngrijire ambulatorie… Un total de 481 de cazuri au primit terapia TNR4, în timp ce 287 au primit un alt tratament (grup de control). Aproape 85% dintre cazurile care au primit TNR4 s-au recuperat în 14 zile, comparativ cu 59% în grupul de control. Probabilitatea de recuperare în 14 zile a fost de 3,4 ori mai mare în grupul TNR4 decât în grupul de control. Pacienții tratați cu TNR4 au avut un risc de spitalizare și deces mai mic cu 75% – 81%, comparativ cu grupul de control.”
10) „Ivermectina și COVID-19 în unitățile de îngrijire: raport de caz.” J Infect Dis Epidemiol. 17 aprilie, 2021. Rezumat: „Din cei 25 de pacienți PCR pozitivi, 10 au ales să ia tratamentul cu IVM (grupul 1) și 15 au ales să nu ia IVM (grupul 2). Pacienții din grupul 1 au primit o doză unică de 200 micrograme/kg greutate corporală… Decesul a survenit la 1 pacient din grupul 1 și 5 din grupul 2 (p = 0,34).”
Doxiciclina
1) „Studiu clinic randomizat controlat privind utilizarea ivermectinei cu doxiciclină pentru tratarea pacienților cu COVID-19 în Bagdad, Irak.” MedRxiv, 27 octombrie 2020. Rezumat: Studiu controlat randomizat realizat pe 70 de pacienți cu COVID-19 (48 de pacienți cu forme ușoare-moderate, 11 cu forme severe și 11 cu forme critice) tratați cu 200 ug/kg PO de ivermectină pe zi, timp de 2-3 zile, împreună cu 100 mg PO doxiciclină, de două ori pe zi, timp de 5 -10 zile, plus terapia standard; cel de-al doilea grup este de 70 de pacienți cu COVID-19 (48 de pacienți cu forme ușoare-moderate, 22 de pacienți cu forme severe și zero pacienți cu forme critice) în terapie standard… dintre toți pacienții și dintre pacienții cu forme, 3/70 (4,28%) și 1/11 (9%), respectiv a progresat la un stadiu mai avansat al bolii în grupul cu tratament pe bază de Ivermectină-Doxiciclină, față de 7/70 (10%) și, respectiv, 7/22 (31,81%), în grupul martor.
2) „Tratamentul cu doxiciclină al pacienților cu risc ridicat COVID-19 pozitiv cu boală pulmonară comorbidă.” Therapeutic Advances in Respiratory Disease, ianuarie 2020. Rezumat: Studiu de caz privind patru pacienți cu risc ridicat, simptomatici cu COVID-19, care au prezentat o îmbunătățire rapidă după tratamentul cu doxiciclină.
3) „Doxiciclina și hidroxiclorochina ca tratament pentru pacienții cu risc ridicat de COVID-19: experiență din seria de cazuri de 54 de pacienți din unități de îngrijire pe termen lung.”, MedRxiv, 22 mai 2020. Rezumat: La un grup de 54 de pacienți cu risc ridicat, care au dezvoltat un debut brusc de febră, tuse și dificultăți de respirație și au fost diagnosticați sau suspectați că au COVID-19, s-a început tratamentul cu o combinație de DOXY-HCQ și 85 % (n=46) de pacienți au prezentat o recuperare clinică definită ca: eliminare a febrei și a dificultăților de respirație sau ca o revenire la starea inițială, în cazul pacienților care au fost dependenți de ventilator. Un total de 11% (n=6) pacienți au fost transferați la spitale de îngrijire acută din cauza deteriorării clinice și 6% (n=3) pacienți au murit în unitățile medicale. Comparația indirectă inițială sugerează că aceste date au avut rezultate semnificativ mai bune decât datele raportate în MMWR pentru alte unități comparabile.
4) „Activitatea antivirală in vitro a doxiciclinei împotriva SARS-CoV-2.” Molecules, 2020. Rezumat: Doxiciclina a arătat activitate in vitro asupra celulele Vero E6 infectate cu o tulpină SARS-CoV-2 izolată clinic (IHUMI-3) cu o concentrație medie efectivă (EC50) de 4,5 ± 2,9 µM, compatibilă cu absorbția orală și administrarea intravenoasă. Doxiciclina a interacționat atât în momentul pătrunderii SARS-CoV-2, cât și la replicare după pătrunderea virusului. Pe lângă activitatea sa antivirală in vitro împotriva SARS-CoV-2, doxiciclina are efecte antiinflamatoare prin scăderea expresiei diferitelor citocine pro-inflamatorii și ar putea preveni co-infecțiile și supra-infecțiile datorită activității anti-microbiene cu spectru larg.
5) „Eficacitatea și siguranța Doxiciclinei în tratarea pacienților pozitivi pentru COVID-19: un studiu clinic pilot.”, Pakistan Journal of Medical and Health Sciences, Iunie 2021. Rezumat: Pacienții care au îndeplinit criteriile de includere au primit doxiciclină la o doză de 100 mg, la fiecare 12 ore, timp de șapte zile și apoi au fost evaluați în ziua de referință. În zilele 3, 7 și 14 după internare pentru tuse, dificultăți de respirație, temperatură și saturație în oxigen. Constatare: Din 21 de pacienți, 11 pacienți au fost bărbați, iar 10 femei. Tusea, scurtarea respirației, temperatura și O2 s-au îmbunătățit atât la pacienții din ambulatoriu, cât și la pacienții internați, comparativ cu valoarea inițială.
Colchicina
1) „Colchicină pentru pacienții tratați în comunitate cu COVID-19 (COLCORONA): un studiu de fază 3, randomizat, dublu-orb, adaptiv, controlat cu placebo, multicentric.”, Lancet Respir Med., 27 mai 2021. Rezumat: 2.235 de pacienți au fost repartizați aleatoriu la colchicină și 2.253 la placebo. Printre pacienții cu COVID-19 confirmat prin PCR, colchicina a condus la o rată mai mică a ratei de deces sau de internare în spital decât la grupul placebo.
2) „Asocierea dintre tratamentul cu colchicină și supraviețuirea îmbunătățită într-o cohortă cu un singur centru de pacienți adulți spitalizați cu pneumonie COVID-19 și sindrom de detresă respiratorie acută.”, Ann Rheum Dis., octombrie 2020. Rezumat: 140 de pacienți internați consecutivi au fost tratați cu asistență standard (hidroxiclorochină și/sau dexametazonă intravenoasă; și/sau lopinavir/ritonavir). Aceștia au fost comparați cu 122 de pacienți internați consecutivi tratați cu colchicină și standard de îngrijire (medicamentele antivirale au fost oprite înainte de colchicină, din cauza potențialei interacțiuni). Pacienții tratați cu colchicină au avut o rată de supraviețuire mai bună în comparație cu SoC la 21 de zile de urmărire (84,2% față de 63,6%).
Bromhexină
1) „Efectul bromhexinei asupra rezultatelor clinice și a mortalității la pacienții cu COVID-19: un studiu clinic randomizat.”, Biolmpacts, 2020. Rezumat: Au fost înrolați un total de 78 de pacienți cu caracteristici demografice și boli similare. A existat o reducere semnificativă a internărilor la ATI (2 din 39 față de 11 din 39, P=0,006), intubație (1 din 39 față de 9 din 39, P=0,007) și deces (0 vs. 5, P=0,027) în grupul tratat cu bromhexină, comparativ cu grupul standard. Niciun pacient nu a fost retras din studiu din cauza efectelor adverse.
2) „Comprimate de clorhidrat de bromhexină pentru tratamentul COVID-19 moderat: un studiu pilot controlat, randomizat, deschis.”, Clin. Transl. Sci, 2020. Rezumat: Un total de 18 pacienți cu COVID-19 moderat au fost randomizați în grupul BRH (n = 12) sau grupul de control (n = 6). Au existat manifestări care sugerează avantajul BRH față de placebo, respectiv în tomografia computerizată toracică îmbunătățită, în privința necesității de oxigenoterapie și rata de vindecare în 20 de zile.
3) „Reorientarea inhibitorului de tuse mucolitic și a inhibitorului de protează TMPRSS2 bromhexină pentru prevenirea și gestionarea infecției cu SARS-CoV-2.”, Pharmacological Research, 157, iulie 2020. Rezumat: Datele farmacocinetice susțin testarea utilizării bromhexinei pentru această indicație deoarece, în celulele epiteliale pulmonare și bronșice, aceasta poate atinge concentrații de 4 până la 6 ori mai mari decât cele găsite în plasmă, suficient de mari în principiu pentru a inhiba TMPRSS2.
4) „Rezultatele unui studiu deschis, prospectiv, controlat, comparativ pentru tratamentul infecției cu noul coronavirus (COVID-19): bromhexina și spironolactona pentru tratamentul infecției virale cu corona care necesită spitalizare (BISQUIT).”, Kardiologia, 2020. Rezumat: au fost incluși 103 pacienți (33 în grupul cu bromhexină și spironolactonă și 70 în grupul martor). Analiza pentru grupul în ansamblu a relevat o reducere semnificativă statistic a timpului de spitalizare de la 10,4 la 9,0 zile și a timpului febrei de la 6,5 la 3,9 zile.
5) „Profilaxia cu clorhidrat de bromhexină a COVID-19 pentru personalul medical: un studiu randomizat, deschis.”, MedRxiv, preprint, 29 mai 2021. Rezumat: 25 de lucrători din domeniul sănătății au fost repartizați la tratament cu clorhidrat de bromhexină (8 mg de 3 ori pe zi), iar 25 au fost în grupul martor. Mai puțini participanți au dezvoltat COVID-19 simptomatic în grupul de tratament, în comparație cu cei din grupul martor (0/25 vs 5/25).
Budesonida
„Budesonida inhalată în tratamentul COVID-19 precoce (STOIC): un studiu de fază 2, deschis, controlat randomizat.”, Lancet Respir Med, 9 aprilie 2021. Rezumat: 146 de participanți au fost repartizați aleatoriu, 73 la îngrijirea obișnuită și 73 la budesonidă. Pentru populația per-protocol (n=139), rezultatul primar a apărut la zece (14%) din 70 de participanți din grupul de îngrijire obișnuită și unul (1%) din 69 de participanți din grupul de budesonidă. Pentru populația ITT, rezultatul primar a apărut la 11 (15%) participanți din grupul de îngrijire obișnuită și doi (3%) participanți din grupul budesonidă. Recuperarea clinică a fost cu 1 zi mai scurtă în grupul cu budesonidă, comparativ cu grupul cu îngrijire obișnuită (mediana 7 zile față de 8). Proporția medie de zile cu febră în primele 14 zile a fost mai mică în grupul budesonidă decât grupul de îngrijire obișnuită (2% față de 8%) și proporția de participanți cu cel puțin 1 zi de febră a fost mai mică în grupul budesonidă atunci când comparativ cu grupul de îngrijire obișnuită. Mai puțini participanți repartizați aleatoriu la budesonidă au avut simptome persistente în zilele 14 și 28.
Dexametazona
1) „Efectul dexametazonei în zilele de viață, fără ventilator la pacienții cu sindrom de detresă respiratorie acută moderată sau severă și COVID-19. Studiul clinic randomizat CoDEX.”, JAMA, 2 septembrie 2020. Rezumat: În acest studiu clinic randomizat care a inclus 299 de pacienți, numărul de zile în viață fără ventilație mecanică în primele 28 de zile a fost semnificativ mai mare în rândul pacienților tratați cu dexametazonă, în plus față de îngrijirea standard în comparație cu îngrijirea standard în monoterapie (6,6 zile față de 4,0 zile).
2) „Dexametazonă la pacienții spitalizați cu COVID-19.”, NEJM, 25 februarie 2021. Rezumat: La pacienții spitalizați cu Covid-19, utilizarea dexametazonei a dus la o mortalitate mai scăzută la 28 de zile în rândul celor care au primit fie ventilație mecanică invazivă, fie doar oxigen la randomizare, dar nu printre cei care nu au primit suport respirator.
Anticorpii monoclonali
1) „Tratamentul neutralizant cu anticorpi monoclonali reduce spitalizarea pentru boala cu coronavirus ușoară și moderată 2019 (COVID-19): o experiență din lumea reală.”, Clinical Infectious Deseases, 24 iunie 2021. Rezumat: 707 pacienți confirmați cu COVID-19 au primit NmAb și au fost incluse 1709 controale istorice COVID-19; 553 (78%) au primit BAM, 154 (22%) au primit REGN-COV2. Pacienții care au primit perfuzie cu NmAb au avut rate semnificativ mai mici de spitalizare (5,8% față de 11,4%, P < 0,0001), o durată mai scurtă a șederii în cazul spitalizării (medie, 5,2 față de 7,4 zile; P = 0,02) și mai puține vizite la urgență în 30 de zile după -indice (8,1% vs 12,3%, P = .003) decât martorii.
2) „Combinație subcutanată de anticorpi REGEN-COV pentru a preveni Covid-19.”, NEJM, 4 august 2021. Rezumat: Infecția simptomatică cu SARS-CoV-2 s-a dezvoltat la 11 din 753 de participanți din grupul REGEN-COV (1,5%) și la 59 din 752 de participanți din grupul placebo (7,8%) (reducerea riscului relativ [1 minus riscul relativ] , 81,4%, P<0,001). În săptămânile 2 până la 4, un total de 2 din 753 de participanți din grupul REGEN-COV (0,3%) și 27 din 752 de participanți din grupul placebo (3,6%) au avut infecție simptomatică cu SARS-CoV-2 (reducerea riscului relativ , 92,6%). REGEN-COV a prevenit, de asemenea, infecțiile simptomatice și asimptomatice în general (reducerea riscului relativ, 66,4%). Printre participanții infectați simptomatici, timpul median până la rezolvarea simptomelor a fost cu 2 săptămâni mai scurt cu REGEN-COV decât cu placebo (1,2 săptămâni și, respectiv, 3,2 săptămâni) și durata unei încărcături virale mari (>104 copii pe mililitru) a fost mai scurtă (0,4 săptămâni și, respectiv, 1,3 săptămâni). Nu au fost observate efecte toxice limitatoare de doză ale REGEN-COV.
Fluvoxamina
1) „Fluvoxamină vs placebo și deteriorarea clinică la pacienții ambulatori cu COVID-19 simptomatic. Un studiu clinic randomizat.”, JAMA, 2020. Rezumat: În acest studiu randomizat care a inclus 152 de pacienți adulți în ambulatoriu cu COVID-19 confirmat și debutul simptomelor în decurs de 7 zile, deteriorarea clinică a avut loc la 0 pacienți tratați cu fluvoxamină față de 6 (8,3%) pacienți tratați cu placebo în decurs de 15 zile, o diferență care a fost semnificativ din punct de vedere statistic.
2) „Efectul tratamentului precoce cu fluvoxamină asupra riscului de îngrijire de urgență și spitalizare în rândul pacienților cu COVID-19: studiul clinic randomizat, platformă TOGETHER.”, Lancet Global Health, 27 octombrie 2021. Rezumat: Proporția de pacienți observați într-un cadru de urgență COVID-19 mai mult de 6 ore sau transferați la un spital terț din cauza COVID-19 a fost mai mică pentru grupul fluvoxamină comparativ cu placebo (79 [11%] din 741 vs 119 [ 16%] din 756) [. . .] Au existat 17 decese în grupul tratat cu fluvoxamină și 25 de decese în grupul placebo în analiza primară intenție de tratare (odds ratio [OR] 0,68, IC 95%: 0,36–1,27). A existat un deces în grupul tratat cu fluvoxamină și 12 în grupul placebo pentru populația per-protocol (OR 0,09; IC 95% 0,01–0,47).
3) „Cohorta prospectivă de fluvoxamină pentru tratamentul precoce al bolii cu coronavirus 19.”, Open Forum Infectious Diseases, vol. 8, tema 2, februarie 2021. Rezumat: Incidența spitalizării a fost de 0% (0 din 65) în grupul cu fluvoxamină și de 12,5% (6 din 48) grupul cu observație. La 14 zile, simptomele reziduale au persistat în 0% (0 din 65) în grupul cu fluvoxamină și 60% (29 din 48) în grupul cu observație.
Prednizon
„Antiviralele cu corticosteroizi adjuvanti previn progresia clinică a pneumoniei timpurii cu coronavirus 2019: un studiu de cohortă retrospectiv.”, Travel Open Forum Infectious Diseases, Vol. 7, Tema 11, noiembrie 2020. Rezumat: „O combinație de corticosteroizi și antivirale a fost asociată cu un risc mai mic de progresie clinică și ventilație mecanică invazivă sau deces în pneumonia precoce cu COVID-19.”
Azitromicina
1) „Tratamentul cu hidroxiclorochină și azitromicină al pacienților spitalizați infectați cu SARS-CoV-2 în Senegal din martie până în octombrie 2020.”, J Clin Med, iunie 2021. Rezumat: Un total de 926 de pacienți au fost incluși în această analiză. Șase sute șaptezeci și patru (674) (72,8%) pacienți au primit o combinație de HCQ și AZM. Rezultatele au arătat că proporția de descărcare a pacientului la D15 a fost semnificativ mai mare pentru pacienții care au primit HCQ plus AZM (OR: 1,63, IC 95% (1,09-2,43).
2) „Rezultatele a 2.111 pacienți spitalizați cu COVID-19 tratați cu hidroxiclorochină/azitromicină și alte regimuri în Marsilia, Franța: o analiză retrospectivă monocentrică”, IHU-Méditerranée Infection [preprint], 4 iunie 2021. Rezumat: Tratamentul cu HCQ-AZ a fost un factor independent de protecție împotriva deces – Zincul a fost independent de protecție împotriva decesului la pacienții tratați cu HCQ-AZ.
3) „Factori de risc de mortalitate COVID-19 la persoanele în vârstă dintr-un centru de îngrijire pe termen lung.”, European Geriatric Medicine, 27 noiembrie 2020, p. 601-607. Rezumat: Printre 100 de pacienți COVID-19+ din azilul de bătrâni din Andorra, analiza de regresie logistică multivariată a identificat tratamentul cu hidroxiclorochină plus azitromicină ca un factor independent care favorizează supraviețuirea în comparație cu niciun tratament sau alte tratamente.
4) „Modelul de infecție cu SARS-CoV-2 în rândul rezidenților vârstnici dependenți care trăiesc în instituții de îngrijire pe termen lung din Marsilia, Franța, martie-iunie 2020.”, Int J Antimicrob Agents, decembrie 2020. Rezumat: Datele de la 1.691 de rezidenți în vârstă și 1.000 de membri ai personalului au fost colectate retrospectiv prin intervievarea echipelor medicale din 24 de LTCF și prin utilizarea sistemelor electronice de înregistrare a sănătății spitalelor. 116 (51,4%) pacienți au primit o cură orală de hidroxiclorochină și azitromicină (HCQAZM) timp de ≥3 zile, iar 47 (20,8%) au murit. Prin analiza multivariată, rata mortalității a fost asociată pozitiv cu a fi bărbați (30,7%, vs. 14,0%, OR=3,95, p=0,002), a fi mai în vârstă de 85 de ani (26,1%, vs. 15,6%, OR=2,43, p =0,041), și care primesc oxigenoterapie (39,0%, vs. 12,9%, OR=5,16, p<0,001) și asociat negativ cu a fi diagnosticat prin screening de masă (16,9%, vs. 40,5%, OR=0,20, p=0,001) ) și care au primit tratament HCQ-AZM ≥3 zile (15,5%, vs. 26,4%, OR=0,37, p=0,02).
5) „Efectul terapiei combinate cu hidroxiclorochină și azitromicină asupra mortalității la pacienții cu COVID-19.”, Clinical and Translational Science, 4 septembrie 2020. Rezumat: În acest studiu, am constatat o mortalitate în spital redusă la pacienții tratați cu o combinație de hidroxiclorochină și azitromicină după ajustarea pentru comorbidități. … La analiza de regresie a riscurilor proporționale Cox multivariabilă, … utilizarea hidroxiclorochinei + azitromicină (vs. fără tratament) (HR 0,265, 95%CI 0,171-0,412, p<0,001) a fost invers asociată [cu moartea].
6) „Tratament cu hidroxiclorochină, azitromicină și combinație la pacienții spitalizați cu COVID-19.”, Int Jour Inf Dis., 1 iulie 2020. Rezumat: În această evaluare multi-spital, la controlul factorilor de risc COVID-19, tratamentul cu hidroxiclorochină în monoterapie și în combinație cu azitromicină a fost asociat cu reducerea mortalității din cauza COVID-19.
Hidroxiclorochina
1) „Inhibarea mediată de hidroxiclorochină a intrării SARS-CoV-2 este atenuată de TMPRSS2.” PLOS Pathogens, 19 ianuarie 2021. Rezumat: Combinațiile de hidroxiclorochină și un inhibitor TMPRSS2 testat clinic lucrează împreună pentru a inhiba eficient intrarea SARS-CoV-2.
2) „Riscul de spitalizare pentru pacienții cu Covid-19 tratați cu diferite regimuri de medicamente în Brazilia: analiză comparativă.”, Travel Med Infect Dis., noiembrie-decembrie 2020. Rezumat: „Utilizarea hidroxiclorochinei (HCQ), a prednisonului sau a ambelor a redus semnificativ riscul de spitalizare cu 50-60%.”
3) „Hidroxiclorochina în tratamentul precoce al pacienților ambulatoriali cu risc ridicat de COVID-19: dovezi de eficacitate și siguranță.”, versiunea a 6-a, actualizat în 17 iunie 2021. Rezumat: Fiecare studiu privind utilizarea hidroxiclorochinei (HCQ) în ambulatoriu cu risc ridicat a arătat o reducere a riscului de spitalizare sau de mortalitate. Meta-analiza demonstrează reducerea cu 40% a spitalizării și reducerea cu 75% a mortalității. Un studiu realizat pe o mare bază de date, pe mai mult de 900.000 de pacienți în vârstă, care iau hidroxiclorochină nu arată nicio mortalitate în exces de orice cauză și nici o apariție excesivă a aritmiei cardiace fatale.
4) „Tratament precoce cu hidroxiclorochină și azitromicină la 10.429 de pacienți cu COVID-19: un studiu de cohortă retrospectiv monocentric.”, accptat pentru publicare, Int J Infect Dis. Rezumat: Cohorta de 10.429 de pacienți cu COVID-19 tratați cu HCQ, azitromicină și alte medicamente. Dintre pacienții cu vârsta de 60 de ani și peste, 1.495 de pacienți tratați cu HCQ+azitromicină timp de 3+ zile au fost comparați cu 520 de pacienți cărora li sa administrat medicamentele pentru mai puțin de 3 zile, sau cărora li sa administrat numai medicamentele individuale sau nu li s-a administrat niciuna. Analiza de regresie ajustată în funcție de vârstă, sex și perioadă de timp a arătat o cotă de mortalitate de 0,17.
5) „Rezultatele clinice ale pacienților cu COVID-19 ușor în urma tratamentului cu hidroxiclorochină în ambulatoriu.”, Int Immunopharmacol, Vol. 96, iulie 2021. Rezumat: Investigație națională retrospectivă de cohortă multicentrică, bazată pe populație, a 28.759 de adulți cu COVID-19 ușor, observați în decurs de 7 zile de la debutul simptomelor, între martie și septembrie 2020, în Iran. Tratamentul cu HCQ a fost asociat cu o reducere cu 38% a riscului de spitalizare și o reducere cu 70% a riscului de mortalitate, ambele foarte semnificative din punct de vedere statistic.
6) „Tratament empiric cu hidroxiclorochină și azitromicină pentru cazurile suspecte de COVID-19, urmat de telemedicină.”, 15 aprilie 2020. Rezumat: Chiar dacă severitatea simptomelor și comorbiditățile au fost substanțial mai mari la pacienții tratați decât la cei din grupul martor, nevoia de spitalizare a fost semnificativ mai mică în rândul celor cărora li s-a administrat hidroxiclorochină: 1,2% la pacienții care au început tratamentul înainte de ziua 7 a simptomelor și 3,2% pentru pacienții care au început tratamentul după ziua 7, comparativ cu 5,4% pentru cei din grupul martor. Nu au fost raportate aritmii cardiace la cei 412 pacienți tratați.
7) „Riscul de spitalizare pentru pacienții cu Covid-19 tratați cu diferite regimuri de medicamente în Brazilia: analiză comparativă.”, Travel Med Infect Dis., 2020. Rezumat: Studiu pe 717 pacienți simptomatici testați pozitivi peste 40 de ani, vârsta medie de 51 de ani, care au prezentat între 11 mai și 3 iunie 2020 în Brazilia. Ajustat pentru vârstă, sex, dispnee la prezentare, obezitate, diabet și boli de inimă, utilizarea atât a HCQ, cât și a prednizonului împreună a fost asociată cu un raport de șanse pentru spitalizare de 0,40; utilizarea numai a HCQ, (odds ratio=0,45); și utilizarea numai a prednizonului, (odds ratio=0,51).
8) „Hidroxiclorochina în tratamentul pacienților din ambulatoriu cu COVID-19 ușor simptomatic: un studiu observațional multicentric.”, BMC Infect Dis., 2021. Rezumat: Între 1 martie și 22 aprilie 2020, 1.274 de pacienți care au vizitat unitățile de urgență în afara internarii au fost identificați și confirmați infectați cu SARS-CoV-2 prin testarea PCR. 97 au primit prescripții pentru sau au început să ia HCQ, iar din restul de 1.177, 970 au fost scoruri de propensiune corelate în funcție de vârstă, variabile demografice și o serie de factori de comorbiditate, prezentând simptome, indicatori de severitate a bolii, teste de laborator inițiale și vizită la urgență și timpii de urmărire. Mai mult de trei sferturi dintre subiecți aveau comorbidități sau aveau peste 60 de ani, ceea ce îi făcea cu risc ridicat. În analiza multivariată, tratamentul cu HCQ a redus semnificativ riscul de spitalizare cu 47%.
9) „Modelul infecției cu SARS-CoV-2 în rândul rezidenților vârstnici dependenți care trăiesc în instituții de îngrijire pe termen lung din Marsilia, Franța, martie-iunie 2020.”, Int J Antimicrob Agents, 2020. Rezumat: Studiu a 23 de aziluri de bătrâni din Marsilia, Franța, în care din 226 de rezidenți infectați, 37 au fost detectați din cauza simptomelor COVID-19 și 189 prin screening în masă. În analiza multivariată ajustată pentru sex, vârstă, utilizarea oxigenoterapiei și modalitatea de detectare (simptome vs screening), administrarea HCQ+azitromicină timp de cel puțin trei zile a fost asociată cu un risc de mortalitate redus cu 63%.
10) „Factori de risc de mortalitate COVID-19 la persoanele în vârstă dintr-un centru de îngrijire pe termen lung.”, Eur Geriartr Med., 2021. Rezumat: Studiul a identificat 100 de pacienți cu COVID-19 confirmați prin PCR, cu vârsta medie de 85 de ani, cărora li s-au administrat HCQ+azitromicină, HCQ împreună cu alte antibiotice, cum ar fi tipurile beta-lactamice sau chinolone, sau alte antibiotice în monoterapie. În analiza multivariată a mortalității ajustate la risc, tratamentul cu HCQ+azitromicină față de numai alte antibiotice a avut OR=0,044; tratamentul cu HCQ+alte antibiotice vs alte antibiotice singure a avut OR=0,32.
11) „Mortalitatea într-un azil de bătrâni italian în timpul pandemiei de COVID-19: corelația cu sexul, vârsta, ADL, suplimentarea cu vitamina D și limitările testelor de diagnostic.”, Aging, 2020. Rezumat: Nouăzeci și opt din 157 de rezidenți dintr-un azil de bătrâni din Milano, Italia, cu vârsta medie de 90 de ani, au fost testați pozitiv pentru SARS-CoV-2. În modelele de regresie logistică ajustate pentru vârstă, sex, indicele Barthel și IMC, primirea HCQ a fost asociată cu o mortalitate redusă de 7 ori.
12) „Efectul terapiei precoce pe bază de hidroxiclorochină la pacienții cu COVID-19 în medii de îngrijire ambulatorie: un studiu de cohortă prospectiv la nivel național.”, Preprints, 2020. Rezumat: Aproximativ 8.000 de cazuri ușoare sau moderate de COVID-19 cu PCR-pozitiv care se prezintă la clinicile naționale de tratament ambulatoriu din Arabia Saudită în perioada 5-26 iunie 2020 au fost recrutate pentru participare la studiu. Pacienții tratați și cei din grupul de control au fost comparabili în distribuția de vârstă, sex și nouă comorbidități raportate. În modelarea multivariată ajustată pentru vârstă, sex și comorbidități, administrarea HCQ a redus mortalitatea de 3 ori, în timp ce s-a observat o reducere de 5 ori a mortalității cu tratamentul cu HCQ+zinc față de doar zinc.
13) „Terapia precoce COVID-19 cu azitromicină plus nitazoxanidă, ivermectină sau hidroxiclorochină în ambulatoriu a redus semnificativ simptomele în comparație cu rezultatele cunoscute la pacienții netratați.”, New Microbes and New Infections, 7 iulie 2021. Rezumat: În total, 159 de pacienți au fost tratați cu HCQ și au participat 137 pacienți în grupul de control. Nu au existat spitalizări sau decese în rândul pacienților cu HCQ, în timp ce 27 de pacienți din grupul de control au fost internați în spital și 2 au murit.
