Un studiu recent publicat de doi doctori germani, Dr. Sucharit Bhaldi și Dr. Arne Burkhardt, prezintă autopsia realizată la 15 persoane decedate în urma administrării vaccinurilor COVID. Scopul cercetării a fost de a stabili dacă există sau nu o relație cauzală între vaccin și deces.

Ambii autori ai studiului au o reputație remarcabilă în domeniu patologiei, microbiologiei și al bolilor infecțioase. Dr. Bhakdi a condus în perioada 1990-2012 Institutul de Microbiologie Medicală și Igienă de la Universitatea Johannes Guttenberg din Mainz, din Germania și a publicat peste 300 de articole de specialitate în domeniul imunologiei. Dr. Burkhardt este specializat în domeniul patologiei și a predat în calitate de titular sau invitat la mai multe universități din Germania, Statele Unite, Japonia, Coreea, Suedia, Malaiezia sau Turcia. De asemenea, a condus Institutul de Patologie din Reutlingen timp de 18 ani și a publicat peste 150 de articole științifice în jurnalele medicale internaționale sau din Germania.

Cei doi cercetători au analizat mai multe organe de la cei 15 pacienți care au decedat la un interval cuprins între 7 și 68 de zile de la administrarea ultimei doze de vaccin. Dintre aceștia, 4 au fost vaccinați cu o singură doză (3 cu Pfizer și 1 cu Janssen), iar restul cu câte două doze. Au fost 2 pacienți vaccinați cu Moderna, 2 cu Astrazeneca, 1 cu Janssen, 9 cu Pfizer (dintre care unul doar a doua doză, prima fiind cu Astrazenca) și 2 despre care nu s-a putut stabili tipul de vaccin folosit.


În urma analizei histopatologice  (analiza microscopică a țesuturilor), s-au putut observa afecțiuni de aceeași natură ale organelor  la 14 dintre cei 15 pacienți, indiferent de tipul de vaccin. Organele afectate cel mai frecvent au fost inima (14 din 15) și plămânii (13 din 15 cazuri). De asemenea au fost observate alterări patologice ale ficatului (2 cazuri), ale creierului (2 cazuri), ale glandei tiroide (2 cazuri) și ale glandelor salivare (2 cazuri).

Elementele comune care au fost constatate în țesuturile acestor organe au fost următoarele:

  1. evenimentele inflamatorii caracterizate de o abundență a limfocitelor T,
  2. acumularea limfocitelor T în jurul vaselor sangvine și
  3. infiltrarea masivă a țesutului organelor cu limfocite T.

Toate aceste aspecte indică, potrivit autorilor studiului, „procesul unui atac auto-imun fără precedent”.

„Analiza histopatologică arată în mod clar dovada patologiei atacului autoimun indus de vaccin în mai multe organe. În mod evident, este de așteptat ca nenumărate efecte adverse care derivă dintr-un astfel de atac autoimun să apară foarte frecvent la toți indivizii, cu precădere după administrarea dozei booster. Dincolo de orice dubiu, injectarea vaccinurilor COVID-19 pe bază de gene expune viețile oamenilor la riscul de boală sau deces”.

Pentru  a avea o reprezentare mai clară asupra elementelor patologice identificate, prezentăm mai jos o serie de fotografii realizate de cei doi cercetători, în care se pot observa țesuturile afectate și acțiunea foarte intensă a limfocitelor T care apar în aceste reprezentări sub forma unor puncte colorate în albastru închis (bleumarin). De asemenea, puteți vedea o prezentare a acestui studiu făcută chiar de către cei doi doctori în acest video.

De menționat că limfocitele T reprezintă o componentă importantă a sistemului nostru imunitar. Rolul lor este de a distruge celulele infectate cu diverși agenți patogeni, ceea ce înseamnă că acționează doar după ce virusul a pătruns în celulă și după replicarea sa.

În cazul vaccinării, agentul patogen este chiar proteina spike produsă de celulele persoanei vaccinate, pe baza codului ARN livrat prin injectarea serului. Imediat după producerea și expunerea acestor proteine în exteriorul membranei celulare, are loc reacția imună care se manifestă prin două procese.

Primul este activarea celulelor B care vor începe să se replice și să producă  anticorpii specifici proteinei spike, așa cum a fost determinată de codul ARN din vaccin. Rolul anticorpilor este de a împiedica pătrunderea proteinelor spike în alte celule sănătoase și de a anihila acțiunea acestora. Anticorpii produși în acest proces vor continua să fie prezenți în organism timp de mai multe luni, oferind protecția imunitară împotriva SARS-CoV-2 (cu condiția ca proteina spike să nu sufere mutații semnificative, astfel încât anticorpii specifici produși în urma vaccinării să o poată recunoaște și să o poată anihila).

Al doilea răspuns imun este dat de limfocitele T, care acționează ca o “toxină” împotriva celulelor infectate din organism. Astfel, celulele care au primit codul ARN și s-au transformat în „fabrici de proteine spike” sunt percepute de organism ca agenți patogeni, ceea ce declanșează acțiunea limfocitelor T cu scopul distrugerii lor, pentru a pune capăt „procesului de fabricare” a proteinelor patogene.

Conform cercetărilor făcute de cei doi medici germani, codul ARN livrat de vaccin poate ajunge în celulele tuturor organelor interne, care vor deveni ținte ale reacției auto-imune, declanșată prin infiltrarea în țesuturi a unui număr masiv de limfocite T. Având în vedere producția abundentă de proteine spike în urma vaccinării, răspunsul imun va fi pe măsură, cu aceeași intensitate. Cu cât codul ARN al vaccinurilor COVID se va răspândi mai mult în țesuturile diverselor organe, cu atât mai intensă va fi reacția limfocitelor T pentru a distruge acele celule „infectate”. De aici și riscul auto-imun de distrugere a țesuturilor,  ce va provoca hemoragii interne, afecțiuni ale nervilor sau formarea unor cheaguri de sânge în interiorul organelor afectate sau pe circuitul sangvin, după cum se poate vedea în imaginile de mai jos.

Un element important care atestă relația cauzală dintre vaccin și decesul pacienților analizați este că această infestare masivă cu limfocite T a avut loc simultan la mai multe organe ale aceleiași persoane, deci nu poate fi pusă pe seama unei presupuse boli preexistente a acesteia (care ar fi afectat un singur organ). De reținut că, în esență, limofictele T sunt o toxină, a cărei țintă o reprezintă celula infectată cu un agent patogen. Ele au un rol benefic atâta timp cât celulele infectate nu sunt într-un număr foarte mare. Dacă însă agentul patogen s-a răspândit în foarte multe celule, cum se pare că se întămplă în cazul proteinei spike produsă în urma vaccinării, atunci toxicitatea celulor T devine excesivă și conduce în final la deteriorarea țesuturilor. În cazul formelor grave de COVID-19, complicațiile nu sunt provocate efectiv de virus, ci de reacția celulelor T ucigașe, care distrug celulele pulmonare infectate, determinând astfel insuficiența respiratorie a pacientului. Tot așa, majoritatea efectelor adverse apărute în urma vaccinării COVID sunt provocate de reacția imună a limfocitelor T ucigașe împotriva celulelor care produc proteinele spike. În cazul unor persoane reacția este atât de puternică încât provoacă decesul în câteva săptămâni sau luni de la vaccinare. La altele, celulele T vor afecta doar anumite țesuturi care se pot manifesta sub forma unor efecte adverse temporare (țesuturile se refac) sau permanente (cum e cazul țesuturilor care nu se pot reface, ex. miocardul). Iar în multe cazuri, aceste efecte nu sunt observabile de la început, ele putând să se manifeste chiar și peste mai mulți ani de zile.