Când publicul larg a a avut acces la internet în urmă cu trei decenii, ne-am gândit că guvernele din întreaga lume nu vor mai putea niciodată să suprime adevărul. Strigătul de bucurie din primii ani ai lumii interconectate a fost: „Informația vrea să fie liberă!”. Ce naivi am fost!

Atacuri la adresa libertăţii de exprimare

Cereri pentru restricționarea libertății de exprimare sunt îngrozitor de frecvente în aceste zile. Era rețelelor de socializare ne-a oferit „cultura anulării” care, deși nu a fost adoptată oficial de guverne, a făcut ca pentru mulți să fie normal din punct de vedere moral să-și reducă la tăcere adversarii. În recenta pandemie, dezacordul cu restricțiile impuse de stat a condus, în unele cazuri, la intervenții grave ale guvernelor asupra libertății individuale. Aceste măsuri au fost însoțite de o amenințare implicită pe tot parcursul pandemiei, conform căreia guvernele ar putea reduce la tăcere critici privind restricțile, purtarea măștii și obligativitatea vaccinării.

Războiul din Ucraina este una dintre marile tragedii de până acum în acest secol. Rusia merită toată condamnarea și sancțiunile globale care îi sunt aplicate. În același timp, dacă într-o țara pe timp de pace, ca România, se pot aplica sancțiuni (închideri de conturi social media, siteuri, etc) celor care nu sunt de acord cu guvernul sau chiar a celor care doresc să aibă o altă alternativă la discursul public, fără a aduce prejudicii, atunci ce alte circumstanțe pot fi folosite ca pretext pentru reducerea la tăcere a disidenței? (aici nu vorbesc de îndemnul la razboi pe care îl exclud, el fiind interzis și de constituția României).


Originea drepturilor individuale

Orice întrebare despre statutul libertății de exprimare se rezumă inevitabil la întrebarea de unde ne obținem drepturile individuale, inclusiv libertatea de a ne exprima făra restricții. Ne sunt oferite de guvern sau guvernul este pur și simplu un protector al drepturilor pe care le avem în virtutea faptului că suntem oameni?

Diferența este fundamentală, iar cel mai bun exemplu sunt aceste cuvinte celebre din Declarația de independență a Statelor Unite:

Considerăm că aceste adevăruri sunt evidente, că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, printre acestea se numără Viața, Libertatea și Căutarea Fericirii.

Cu alte cuvinte, fiecare ființă umană se naște cu aceste drepturi. Este rolul guvernului nu să asigure, ci să protejeze aceste drepturi.

Nu este o coincidență că libertatea de exprimare este garantată în primul amendament din Constituția SUA. Autorii săi au considerat că dreptul integral de a-și exprima opinia este o piatră de temelie a unei societăți libere.

Constituția Romaniei, la articolul 30, ne spune foarte precis:

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

Să nu uităm că vorbirea, ca și informația, vrea și trebuie să fie liberă.