Problema crizei energetice este că provoacă de fapt o criză pentru orice. Într-o lume în care aproape fiecare industrie se bazează pe consum de energie într-o anumită formă, creșterea masivă si de durata lungă a preturilor la gaz și petrol provoacă o inflație ucigătoare. Acest fenomen nu este o știre – l-am experimentat de aproape doi ani. Dar în timp ce guvernele folosesc toate instrumentele din arsenalul lor pentru a reduce rata de creștere a inflației, sunt mult mai puține lucruri pe care le pot face cu privire la viitoarea penurie de alimente.

De luni de zile, cei implicați în agricultură avertizează că producția alimentară de anul viitor este grav amenințată, deoarece industria îngrășămintelor este în cădere liberă. Îngrășămintele industriale NPK (numite așa pentru componența lor de azot, fosfor și oxid de potasiu) depind în mare măsură de aprovizionarea cu gaze naturale. Aproximativ 70 la sută din costul producției de îngrășăminte este doar prețul gazului natural, care este folosit în cantități mari pentru a face mixtura de fosfat si amoniac care se transformă în îngrășământ. Conform CRU Group, producătorii europeni de îngrășăminte din Europa pierd în prezent aproximativ 2.000 de euro pentru fiecare tonă de amoniac produsă. Așadar, pe măsură ce Rusia a scazut iar apoi a oprit fluxul de gaze naturale în Europa, ridicând prețurile gazelor la cer, sectorul îngrășămintelor de pe batrânul continent a scazut până la 70% din capacitatea sa de producție.

Imaginea asta este foarte înfricoșătoare. Îngrășământul joacă un rol esențial, între 40 până la 60 la sută din producția de alimente la nivel mondial se realizează cu ajutorul NPK. Cu excepția cazului în care vă cultivați propriile legume, păioase, etc sau cumpărați de la o fermă certificata bio, este probabil ca majoritatea alimentelor dumneavoastră principale să se bazeze în totalitate pe NPK. Experții în securitatea alimentară avertizează de ani de zile despre acest tip de criză și în special despre această criză înca de la începutul acestui an. Fără utilizarea sporită, a îngrășămintelor în fiecare an, terenurile ar putea produce doar o mică parte din capacitatea lor și cu conținut mai mic de nutrienți.


La toate acestea se adaugă celorlalte crize alimentare în desfășurare. Împreună, Rusia și Ucraina produc atât de multe cereale pentru piața mpndială, încât sunt adesea denumite coșul de pâine al lumii. Conflictul din regiune a pus în pericol livrarea cerealelor pe piață, creând o criză alimentară în Africa subsahariană, dependentă de importuri, la începutul acestei veri. Un recent acord comercial de cereale între Națiunile Unite, Moscova și Kiev – care a încercat să atenueze această problemă, oferind totodată venituri Ucrainei – l-a înfuriat pe președintele rus Vladimir Putin care a afirmat ca majoritatea exporturilor ajung în Europa nu în Africa (doar 2 din cele 87 de vapoare exportate au ajuns în Africa). Deși a fost de acord să lase această „înșelătorie” să meargă mai departe – deocamdată – a arătat volatilitatea extremă a lanțurilor de aprovizionare cu cereale și îngrășăminte.

Ca întotdeauna, cele mai sărace țări plătesc cel mai mare preț; problema cerealelor din Africa din această vară va păli în comparație cu crizele alimentare care ar putea afecta națiunile africane, Mexic și alte țări în curs de dezvoltare cu sectoare agricole dependente de importuri.

Așadar, de ce lumea nu direcționează pur și simplu mai mulți bani și gaz către îngrășăminte, având în vedere miza care este în joc? „Țările nu pot impune producția de îngrășăminte pentru că sunt îngrijorate pentru încălzirea casele oamenilor”, a declarat pentru Newsweek John Harpole, un broker de gaze naturale pentru sectorul îngrășămintelor. „Trebuie să aleagă dintre producția viitoare de alimente și căldura din casele oamenilor și intotdeauna vor alege căldura”.