Cei care se întreabă cum se instalează un sistem totalitar și cum o populație neatentă, reticentă, este prinsă de propaganda de stat, ajungând în cele din urmă încorsetată de măsuri opresive, pot să ia în considerare ce s-a întâmplat recent în democrațiile occidentale. Am avut în fața ochilor desfășurarea unui proces politic neașteptat, foarte accelerat prin care democrația evoluează în totalitarism și asta fără modificări constituționale. Este însăși natura democrației să ai grija de constitutia tarii. În Romania comuniștii au avut “decența” de a schimba în 1948 constituția regală atunci cand au început să conduca cu biciul în mână.

Majoritatea guvernelor din statele considerate democratice, din care ne place să spunem că face parte si România, și-au acordat în pandemie puteri exceptionale, cetațenii fiind păcăliți să creadă că soluțiile impuse de guvernanți sunt democratice iar voința poporului este respectată, transferată parlamentelor și reflectată automat de guvern. Sistemul nu poate eșua. Cei care guvernează țara vor “răspunde” în mod inevitabil la voința majorității populației și prin urmare politicile pe care le adoptă răspund așteptărilor acelei majorități. Ca urmare, de dragul legitimității sale democratice, oamenii sunt așteptați să se supună deciziilor guvernului. Nu există nicio cale de ieșire. Legitimitatea s-a bazat pe frica, ea fiind prezentată pe toate canalele media și retelele sociale, facând ca cetățeanul să creadă și să nu pună întrebări. Consimțământul populației nu este liber, ci influențat de mass-media și ONG-uri care nu sunt supravegheate de către stat.

Când cetățenii votează susțin oamenii care sunt propuși de partidele politice, ei fiind considerați apți pentru manipularea politică. Odată ce acei candidați sunt aleși, de obicei uită de cei care i-au votat. Se duc în altă lume. Ei devin detașați de realitate și conectați la putere.


Din această cauză democrația actuală nu are decât două opțiuni: haos sau centralizare consolidată (control de stat). Cel mai ușor de ales este cea din urmă pentru că nimeni nu știe ce ar ieși dintr-o revoluție. A doua varianta este cu siguranta mai sigura pentru cei care beneficiaza de putere. La urma urmei, democrația modernă se bazează pe votul universal și nimeni nu poate merge împotriva lui. Nimeni nu poate nega că legile care reflectă voința majorității sunt, dacă nu cele mai corecte legi posibile, cel puțin cea mai bună modalitate de a menține pacea socială.

Adevărații beneficiari ai politicii sunt marile companii. Intersectarea dintre „Big Pharma” și puterile politice, identificată atât în ​​SUA, cât și în Europa (de exemplu, legătura dintre președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, prin soțul ei Heiko, și Pfizer) ne oferă un indiciu a intereselor uriaşe care sunt în joc. (Dacă eu vând vaccinuri iar voi aveți puterea de a le face obligatorii, prin orice mijloacele, ar trebui să lucrăm împreună). Niciodata până acum companiile farmaceutice nu au avut ocazia sa impuna vaccinarea aproape intregii populatii mondiale. Aceasta este o operațiune comercială fără precedent. Ar fi naiv să credem că a fost lăsată la voia întâmplării.

La asta asistăm în Europa și în multe alte țări din lume. Timp de doi ani, guvernele au încurajat frica prin mass-media și prin toate celelalte mijloace posibile. Au fost publicate date false. Măsurile coercitive au fost impuse, renunțat la ele, apoi impuse din nou de guverne care au fost vădit nepregătite. Măsurile COVID-19 au dat impresia unei urgențe haotice, îndemnând oamenii la încredere oarbă și supunere.

Regimurile democratice și-au arătat fețele totalitare. In România cumpărarea vaccinurilor din bani publici și închiderea economiei va duce la o inflație mai mare, de care foarte puțini sunt conștienți pentru că vina pentru creșterea prețurilor o are acum exclusiv Rusia.

Pe lângă faptul că este o operațiune financiară extrem de profitabilă pentru companiile „Big Pharma”, pandemia a servit pentru a demonstra două lucruri: în primul rând, că elitele politice occidentale sunt dornice să se supună marilor companii iar al doilea rând că majoritatea populației poate fi condusă ușor, de bunăvoie către un sistem opresiv.