Războiul gazului ruso-european a intrat recent într-o nouă fază, când compania rusă Gazprom a anunțat că va opri fluxul din Nord Stream 1 pe termen nelimitat. Acest lucru s-a întâmplat imediat după ce țările G7 au convenit să impună un plafon de preț la petrolul rusesc pentru a reduce veniturile în creștere ale Moscovei din vânzările de energie – a existat o creștere de 38% a câștigurilor rusești din exporturile de energie începând cu anul trecut. Între timp, țările europene se confruntă cu prețuri extraordinar de ridicate la energie. Recentul plafon al prețului vânzărilor de petrol rusesc va înrăutăți probabil lucrurile și mai mult pentru Europa, așa că întrebarea este dacă merită?

Un plafon de preț necesită un angajament global pentru a fi eficient. Dacă în ultimele luni am învățat ceva este că preocupările legate de securitatea energetică vor triumfa asupra idealismului.

Plafonarea prețului petrolului rusesc va obliga cumpărătorii să respecte o limita care este sub prețul pieței, dar puțin peste costul de producție. Țările care nu o respectă se vor confrunta cu o „interdicție a serviciilor”. Aceste servicii includ asigurarea de transport maritim, o piață pe care companiile europene o domină. Interdicția va intra în vigoare pe 5 decembrie (pentru petrol) și 5 februarie (pentru produsele rafinate). Deși există precedente pentru oprirea țărilor din exportul de petrol, precum în cazul Venezuelei și Iranului, impunerea unui preț diferit pentru o anumită țară este o nouă tactică.


Cea mai mare provocare în a face acestă plafonare de preț cu adevărat eficientă este aducerea Indiei și Chinei, doi dintre cei mai mari consumatori de petrol, la bord. Ambele țări cumpără deja țiței din Rusia la un preț redus. În martie 2022, importurile de petrol din China și India combinate au fost mai mari decât exporturile Rusiei către UE ca volum. China a importat o cantitate record de petrol rusesc în iunie, Rusia depășind Arabia Saudită ca cel mai mare furnizor de petrol al Chinei timp de două luni la rând. India a depășit chiar recent China ca cel mai mare cumpărător de țiței rusesc, cumpărănd șase nave ESPO în august.

Prețul gazelor naturale a crescut de 10 ori față de anul trecut, iar prețurile la energie electrică au crescut cu multipli. În Marea Britanie, prețul unui megawat oră a atins 590 de dolari, ceea ce este de cinci ori mai mare decât în august trecut, în timp ce o gospodărie medie ar putea plăti în curând cu 80% mai mult dacă noul prim-ministru nu intervine.

Într-un mediu în care prețurile sunt în creștere și inflația este la nivelul maxim al ultimelor decenii, inițiativa de plafonare a prețurilor are potențialul de a agrava în mod semnificativ criza energetică actuală.

În mod realist, plafonarea prețului va funcționa numai dacă India și China sunt de acord cu inițiativa. Întregul plan s-ar putea întoarce împotriva celor care l-au inițiat dacă Rusia încetează să mai vândă petrol, ducând la creșterea prețurilor la nivel internațional. Datorită creșterii prețurilor la energie, excedentul de cont curent al Rusiei a crescut deja, la 167 de miliarde de dolari, adică de trei ori mai mult decât acum un an. Moscova va câștiga peste 337 de miliarde de dolari în acest an din vânzări de energie. Dacă plafonarea prețului intră în vigoare, o parte din exporturile rusești ar putea înceta, țările G7 fiind responsabile pentru aproximativ 90% din asigurarea globală de transport maritim iar Moscova ar putea să nu găsească suficiente vase de transport pentru petrolul său.

Se pare că riscurile inițiativei plafonării prețului depășesc avantajele. Mai ales în contextul actual al inflației ridicate, al nivelului de îndatorare acumulat și al tulburărilor sociale sporite, o nouă creștere a prețurilor petrolului din întreaga lume ar putea împinge mai multe țări în pragul dezastrului.