Într-o manifestare extrem de rară, cetățenii nemulțumiți au protestat în marile orașe din China la sfârșitul lunii noiembrie pentru a critica restricțiile draconice ale țării privind COVID-19, unii demonstranți punând la îndoială în mod deschis guvernarea Partidului Comunist.

Protestele au avut loc la Beijing și Shanghai, precum și în alte centre urbane, inclusiv Chengdu, Wuhan, Guangzhou și Urumqi. În ciuda faptului că autoritățile întăresc securitatea pentru a preveni reapariția lor, nemulțumirea față de politica zero COVID continuă să crească pentru că protestele au fost urmate doar de câteva vagi ridicări de restricții – reducerea frecvenței testelor PCR, carantinarea unor cazuri pozitive la domiciliu, nu în lagăre, călătoria între provincii fără test.

Recentele tulburări civile reprezintă cea mai mare amenințare la adresa președintelui Xi Jinping de când a preluat puterea în 2012, deoarece respingerea politicii sale privind COVID echivalează cu respingerea guvernării sale.


Obsesia lui Xi pentru zero-COVID provine nu numai din dorința lui de a preveni infecțiile, ci are rădăcini mult mai adânci. Reflectă dorința lui de a stabili un control de total, după modelul dinastiei Ming, care a domnit ca un imperiu puternic timp de aproximativ 300 de ani, începând cu 1368. La momentul înființării, dinastia a trebuit, de asemenea, să se confrunte cu o pandemie – de ciumă bubonică sau Moartea Neagră, care a făcut ravagii în Europa, China și în multe alte părți ale lumii.

Primul împărat Ming a răspuns cu propria sa politică „zero-ciumă”. Pentru a controla boala mortală, el a restricționat strict circulația oamenilor și a mărfurilor, stabilind o națiune controlată la nivel central. Chiar și după ce pandemia s-a încheiat, dinastia și-a continuat conducerea autoritară închizându-și practic porțile către lumea exterioară pentru a proteja imperiul de amenințările externe.

Xi își propune să creeze o versiune modernă a unei superputeri după modelul Ming, mizând în mare măsură pe tehnologie pentru a depăși SUA până în 2050. Așa că, deși ar putea ușura restricțiile legate de zero-COVID, nu va abandona cu ușurință politica.

În plus, având în vedere ratele mai scăzute de vaccinare ale Chinei (67.8% cu booster)  și procentul foarte mic de persoane care au imunitate la infecțiile anterioare, țara nu își poate permite să își relaxeze rapid politica COVID. China a raportat doar 0,05% din numărul total de cazuri globale, în ciuda faptului că reprezintă 19% din populația lumii. Astfel, Xi nu are de ales decât să calmeze publicul, continuând în același timp strategia de combatere a COVID.

Cea mai mare îngrijorare pentru lume este modul în care problema internă a lui Xi va afecta politica externă a Beijingului. Va fi mai agresiv și pe frontul extern sau deocamdată va căuta înțelegerea cu adversarii și competitorii.

Deocamdată China pare să adopte o atitudine de politică externă conciliantă, încercând să atenueze tensiunile cu alte țări pentru a se concentra pe problemele interne, urmându-și totodată planul de dezvoltare econimică agresivă, întărind relațiile cu Rusia și Arabia Saudită cu care și-a consolidat relațiile economice.

În privința Sattelor Unite, Președintele Xi Jinping a spus că cele două țări trebuie să „găsească modalități de a se înțelege” pentru a proteja pacea și dezvoltarea mondială, a informat presa de stat.

Cuvintele de conciliere ale liderului chinez vin după mai multe luni de tensiuni între Washington și Beijing din cauza a ceea ce SUA consideră că este o poziție din ce în ce mai agresivă a Chinei față de Taiwan și refuzul Beijingului de a condamna războiul Rusiei în Ucraina.

Xi, care și-a asigurat un al treilea mandat ca lider chinez, a criticat „interferența străină” în Taiwan și a spus că țara sa nu va renunța niciodată la dreptul de a folosi forța pentru a uni insula cu continentul.

Relațiile Chinei cu principalii competitori

Cea mai recentă strategie de securitate națională a SUA, lansată la sfârșitul lunii octombrie, caracterizează China drept „singurul concurent atât cu intenția de a remodela ordinea internațională, cât și, din ce în ce mai mult, puterea economică, diplomatică, militară și tehnologică pentru a face acest lucru”. Face ca „menținerea unui avantaj competitiv de durată față de RPC” să fie o prioritate a SUA.

Josep Borrell, reprezentantul UE pentru afaceri externe și politica de securitate a pus accentul pe cooperarea UE cu China.

Olandezii au ridicat obiecții cu privire la noile restricții de export ale SUA către China. Președintele francez, Emmanuel Macron, care s-a întâlnit recent cu Biden la Washingtone, pare că adoptă poziția mai tranșantă a SUA față de China, cerând printre altele, Chinei să condamne invazia Rusiei în Ucraina.

Și poate cel mai important, în timpul recentei vizite a cancelarului german Olaf Scholz în China, accentul s-a pus mult mai mult pe cooperarea economică decât pe competiția politică.

Lituania, unul dintre cele mai mici state membre ale UE, a permis Taiwanului să deschidă un birou comercial în capitala Lituaniei, Vilnius, folosind numele Taiwan și nu pe cel mai frecvent folosit, al capitalei sale, Taipei. Acest lucru a provocat o dispută majoră cu China, care a considerat acest lucru ca o abatere de la politica One China.

Lumea va fi atentă în continuare la direcția în care se îndreaptăChina în aceste vremuri incerteși dacă va ieși mai încrezătoare și mai puterinică după ce va depăși criza internă.