Europa are ochii îndreptați spre Africa ca viitoare sursă de energie ieftină și durabilă.
Trei studii recente au arătat că continentul, în special Marocul, este cea mai apropiată și mai ieftină sursă de hidrogen verde, pe care unii o numesc petrolul viitorului. În semn de încredere, Comisia UE a semnat un pact cu Marocul pentru a investi milioane în producerea combustibilului destinat exportului către Europa.
În decembrie 2022, Banca Europeană de Investiții a publicat un studiu care a susținut că Africa este perfectă pentru o investiție de 1 trilion de euro în hidrogen verde.
„Noul studiu combină analiza oportunităților de investiții, concentrându-se pe patru hub-uri: Mauritania, Maroc, Africa de Sud și Egipt cu o foaie de parcurs în soluții tehnice, economice, de mediu și financiare pentru a debloca dezvoltarea comercială”, a indicat un comunicat de presă.
Studiul, comandat împreună de Banca Europeană de Investiții, Alianța Internațională Solară, Uniunea Africană, guvernul Mauritaniei, asociația comercială HyDeal și UCLG Africa — a constatat că continentul ar putea produce 50 de milioane de tone de hidrogen verde pe an până în 2035 la 2 EUR pe kg sau mai puțin, preț considerat viabil din punct de vedere economic.
Hidrogenul verde ar putea, conform studiului, să facă din continent o putere internațională de energie.
„Africa poate asigura accesul la energie curată și durabilă pe continent și poate deveni un actor global în energie prin exporturile de hidrogen verde”, se arată în raport.
Cu toate acestea, atingerea obiectivului va necesita proiecte pilot „pentru a demonstra generarea, stocarea, distribuția și utilizarea hidrogenului verde de succes atât la scară demonstrativă, cât și la scară comercială”. De asemenea va necesita instalarea unui număr masiv de panouri solare în Africa.
În ciuda infrastructurii uriașe necesare, un studiu publicat în ianuarie de compania de consultanță în energie Aurora a constatat că, în viitorul apropiat, importul de hidrogen verde va fi cea mai bună opțiune a Europei pentru aprovizionarea cu combustibil „curat”, deoarece ar fi mai ieftin să-l cumpere din alte țări decât să-l producă pe continent. Folosind modele din Germania, studiul a citat Australia, Chile, Maroc și Emiratele Arabe Unite drept cele mai bune țări de unde să se achiziționeze, chiar și după includerea costurilor de transport.
„Costul uniformizat de producere a hidrogenului într-o locație reprezentativă în fiecare dintre aceste țări în 2030 scade sub intervalul de costuri de producție al Germaniei”, a constatat studiul.
A concluzionat: „În ciuda costurilor suplimentare de transport importurile rămân competitive. Importul de hidrogen în Germania din Maroc, transportat cu vaporul sub formă de hidrogen lichid, prezintă cea mai competitivă opțiune în 2030, costând 4,58 EUR/kgH2.”
În plus, un raport din ianuarie al Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă a menționat Marocul drept cea mai apropiată țară de Europa ca poziție pentru a produce hidrogen verde.
„Țările care reușesc să devină mari exportatori de hidrogen verde și combustibili derivați ar trebui să câștige importanță geostrategică”, rezumă IRENA în raportul său.
După ce a decis să se îndepărteze atât de combustibilii fosili ruși, cât și de combustibilii fosili în general, UE a fost nevoită să apeleze la alte surse de energie, făcând hidrogenul verde un pilon al planului său.
În 2020, a adoptat strategia hidrogenului, dar a știut întotdeauna că va trebui să apeleze la terți pentru a-și satisface toate nevoile energetice. Strategia REPowerEU propune importarea a 10 milioane de tone de hidrogen verde de la „furnizori de încredere” până în 2030.
La 18 octombrie 2022, vicepreședintele executiv Frans Timmermans a vizitat Rabat pentru a semna Parteneriatul verde UE-Marocan.
„Noi europenii avem nevoie de vecini”, a spus Timmermans la ceremonia de semnare.
El a făcut cunoscute planurile Europei: „Putem face multe singuri dar fără vecini nu vom putea face asta. Nu avem nici potențial demografic, de resurse umane, nici potențial pentru a crea energia regenerabilă la scară largă de care avem nevoie.”
Citând milioanele pe care UE le-a investit deja în tara africană, Timmermans a fost direct cu privire la intenție: „Facem asta pentru Maroc dar și pentru noi înșine – să fim clari: există un interes de ambele părți. Nu trebuie să ascundem asta.”
