Până când Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie 2022, era de înțeles că Beijng-ul nu va contesta în mod deschis autoritatea SUA în următorii aproximativ 10 ani, având în vedere deficitul tehnologic, economic și militar dintre cele două ţări. Până când Rusia a invadat Ucraina, puțini credeau că retorica folosită des de Moscova despre faptul că NATO și-a extins granițele din ce în ce mai aproape de Rusia, se va transforma în război. Mai sunt doar trei luni până când președintele Chinei, Xi Jinping, încearcă să-și asigure un al treilea mandat ca secretar general al Partidului Comunist Chinez la cel de-al 20-lea Congres național. Pentru a se asigura ca va fi în continuare cel mai puternic om din China, va trebui să facă diverse modificări constituției chineze, iar acest lucru va necesita sprijinul neclintit al tuturor elementelor armatei dar și al celor mai naționaliști politicieni din țară.

Iar lucrul asupra căruia ambele grupuri sunt de acord este că Taiwanul este doar o parte a Chinei mai degrabă decât un stat suveran independent. Nu este surprinzător pentru nimeni că Beijingul a urmărit și analizat fiecare unghi din invazia Ucrainei, în special răspunsurile militare și economice ale Occidentului. Din punct de vedere militar, multe țări din Vest – în special cele din NATO – au sprijinit lupta Ucrainei împotriva Rusiei prin furnizarea de arme, informații și resurse logistice. Nu a existat niciun sprijin militar direct, la sol, în Ucraina de către forțele militare NATO. Într-adevăr, NATO nici măcar nu a căutat să impună o zonă „de interdicție aeriană” în Ucraina, parțial pentru că există o justificare legală pentru a nu face acest lucru – Ucraina nu este membră a NATO – dar și pentru că se teme de trecerea de la un razboi convențional la unul atomic.

Ambele motive s-ar putea aplica la o invazie a Taiwanului de către China. În primul rând, Taiwan nu este membru NATO, iar în al doilea rând, riscul escaladării într-un război nuclear cu puterea nucleară majoră, China, este real. Este aproape sigur că Beijingul a elaborat un scenariu pentru lansarea unei „operațiuni speciale” – așa cum numește Rusia invadarea Ucrainei – împotriva Taiwanului.


Un factor cheie pe care Moscova l-a avut – și încă îl are – în razboiul din Ucraina, pe care China nu l-ar avea dacă invadează Taiwanul, este că Rusia deține toate sursele de energie de care are nevoie pentru a-și menține infrastructura critică în funcțiune, indiferent de sancțiunile impuse de către occident. De fapt, pentru Rusia, a existat un beneficiu financiar pozitiv după inceputul razboiului, un raport din iunie al Centrului Independent de Cercetare pentru Energie și Aer Curat (CREA), arată că Rusia a câștigat puțin sub 1 miliard de dolari pe zi din petrol și din exporturile de gaze în primele 100 de zile ale războiului din Ucraina – deci aproximativ 97 de miliarde de dolari în total – în timp ce costul războiului în aceeasi perioada a fost puțin sub 88 de miliarde de dolari. În ciuda interdicțiilor Uniunii Europene asupra diferitelor exporturi de energie ale Rusiei, UE a reprezentat cea mai mare parte a exporturilor de petrol și gaze ale Rusiei.

Este puțin probabil ca obținerea de profit să fie în fruntea agendei președintelui Xi în invadarea Taiwanului, dar asigurarea securității energetice a Chinei într-un astfel de eveniment va fi. De aceea China și-a consolidat de ceva vreme securitatea energetică atât prin activitățile sale extinse în Orientul Mijlociu, legate de programul său „One Belt, One Road”, cât și prin extinderea legăturilor sale energetice cu Rusia. Legăturile directe de infrastructură dintre China și Rusia au fost extrem de extinse în ultimii ani, exemple notabile în acest sens fiind, în sectorul petrolier, Rosneft semnând un acord pe 10 ani de 80 de miliarde de dolari pentru a furniza companiei de stat chineze, CNPC, petrol. În sectorul gazelor, aproape în același timp, Gazprom a semnat un acord de 10 miliarde de metri cubi pe an (bcm/an) pentru furnizarea de gaze către CNPC, adăugându-se la un alt contract de furnizare între cele două companii semnat în 2014, pe 30 de ani. Acesta, la rândul său, face parte din proiectul gazoduct, „Puterea Siberiei”, gestionat pe partea rusă de Gazprom și pe partea chineză de către CNPC, lansat în decembrie 2019. În ultimele săptămâni însă, China a cumpărat cantități suplimentare masive de petrol rusesc, pe lângă nivelurile obișnuite. Potrivit datelor din industrie, China a cumpărat o cantitate record de țiței rusesc în mai, crescând achizițiile cu aproximativ 1 miliard de dolari mai mult decât în ​​aprilie, la puțin sub 7,5 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul sumei cumpărate de China în aceeași perioadă a anului trecut, făcând Rusia cel mai mare furnizor de țiței din China.

Deși răspunsul oficial inițial al Chinei la invazia Ucrainei de către Rusia a fost destul de evaziv, un indicator al adevăratelor sentimente ale Beijingului cu privire la aceasta a venit la începutul lunii aprilie, când purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Chinei, Zhao Lijian, a dat vina pe USA pentru invazia Ucrainei de către Rusia. „În calitate de principal vinovat și instigator al crizei din Ucraina, SUA au determinat NATO să se angajeze în cinci runde de extindere spre est în ultimele două decenii, după 1999”, a spus el în timpul unui summit virtual cu liderii Uniunii Europene. China a avertizat ulterior SUA împotriva oricăror mișcări care aruncă gaz pe foc în Ucraina, iar ministrul său de externe, Wang Yi, a cerut din nou Occidentului să țină seama de preocupările Moscovei cu privire la extinderea NATO. Această retorică s-a mentinut și de ziua de naștere a lui Xi – 15 iunie – când a avut o lungă conversație telefonică cu președintele rus Vladimir Putin în care, potrivit surselor de știri rusești „Xi a promis sprijinul continuu al Chinei pentru Rusia… președintele Chinei a remarcat legitimitatea acțiunilor întreprinse de Rusia pentru a se proteja în fața provocărilor de securitate create de forțe externe”.