CERTITUDINI:

Masca de protecție, dacă e purtată corect, ne oferă o protecție de 90% împotriva particulelor mai mari de 0,3 microni (e vorba de standardul N95). Virusul gripal obișnuit are o dimensiune medie 0,1 microni, iar coronavirusul are o dimensiune comparabilă, foarte puțin mai mică. Așadar “ochiurile” din plasa materialului din care este fabricată o mască standard de protecție sunt de ce cel puțin trei ori mai mari decât virusul de care vrem să ne protejăm.

Însă virusul nu călătorește singur, prin “forțe proprii” de la o persoană la alta. Pentru a se putea deplasa, el trebuie să fie atașat de anumite particule, cum ar fi picăturile de salivă, paricule de praf, aerosolii. Deci în ecuația noastră dimensiunea acestor particule contează mai mult decât dimensiunea virusului însuși. În ce privește picăturile de salivă sau particulele de praf, masca ne oferă în mod cert protecție, întrucât acestea sunt de regulă mai mari de 0,3 microni.


Dar există și particule, respectiv aerosoli mai mici, de 0,2 microni care pot trece prin porii măștii de protecție. Dacă se ia în considerare că virusul este transmis inclusiv de persoanele asimptomatice (care nu au simptome, nu tușesc, nu strănută, deci nu transmit prin picături sau vapori de salivă), rezultă că aerosolii care pot fi mai mici decât porii măștii de protecție, au un rol important în transmiterea SARS-CoV-2.

Putem spune însă cu certitudine că masca de protecție reduce cantitatea de virus inhalată sau exhalată, dar nu o oprește în totalitate. Măștile sunt un filtru, nu o barieră împotriva virusului. Cantitatea de virus care trece de acest filtru depinde de calitatea materialului, a țesăturii, dacă există mai multe straturi de material, și dacă aceste straturi sunt din compoziții diferite. Însă, la fel de cert este că, niciuna dintre aceste măști nu oprește în totalitate pătrunderea virusului.

Toate ipotezele de mai sus sunt valabile doar dacă masca este purtată în mod corespunzător, ceea ce în viața reală din societate, trebuie să recunoaștem, se întâmplă destul de rar.

Există studii care demonstrează că mai important decăt materialul din care este fabricată masca este modul în care o purtăm. Contează chiar și conformația feței, structura facială, care poate lăsa mai multe sau mai puține zone “ne-ermetizate” între mască și piele, prin care particulele mai mari ar putea pătrunde nestingherite.

Pentru a înțelege cum se deplasează virusul și care e protecția pe care ne-o oferă masca, cea mai ilustrativă imagine este cea fumului de țigară într-o cameră. În măsura în care am inspira acest fum exlusiv prin masca de protecție atunci vom beneficia de protecția arătată mai sus: vor fi expuși la particulele purtătoare de virus mai mici 0,3 microni și la aproximativ 10% din cele mai mari de această dimensiune. Dacă însă vom inspira “fumul de țigară” prin spațiile libere din lateralele sau de deasupra măștii, atunci cu certitudine protecția este mai mică. Iar dacă masca nu e purtată corespunzător, sub nas, de exemplu, sau dacă este deja umezită, atunci protecția scădea și mai mult. În egală măsură, protecția este “compromisă” dacă atingem cu mâna suprafața măștii, iar ulterior ne vom atinge cu aceași mână gura, nasul sau ochii.

Deci e CERT, și nimeni nu susține contrariul!, că masca nu ne oferă o protecție absolută. Nu este o barieră, ci doar un filtru, a cărui eficiență depinde de o multitudine de factori comportamentali, dincolo de eficiența propriu-zisă a materialului din care e fabricată masca.

Concluzie: purtarea măștii nu exclude posibilitatea infectării cu virusul SARS-Cov2. Nimeni nu contestă acest lucru!

Rămâne întrebarea dacă purtarea măștii are un rol important în reducerea transmiterii virusului în comunitate.În această privință, părerile sunt împărțite…

POZIȚII CONTRADICTORII.

Uneori, părerile diferă sau se schimbă chiar la același expert sau instituție competentă să se pronunțe în această chestiune.

De pildă,  Dr. Anthony Fauci din Statele Unite, considera initial că “oamenii nu ar trebui să poarte mască. Nu există niciun motiv să porți mască. Când ești în mijlocul unuei pandemii, purtatul măștii îi poate face pe oameni să se simtă ceva mai bine și chiar ar putea bloca unii stropi, dar nu oferă protecția perfectă la care se gândesc oamenii. Și, adeseaa, sunt consecințe neintenționate – oamenii continuă să atingă masca și continuă să își atingă fața“. Ulterior, dr. Fauci și-a schimbat poziția, iar în prezent recomandă purtatul măștii, cel puțin atunci când distanțarea nu este posibilă.

La fel s-a întâmplat și în cazul Organizației Mondiale a Sănătății. În brieful de presă din 30 martie 2020, reprezentanții OMS au avut poziții foarte tranșante împotriva purtatului măștii pe scară largă. Iată câteva dintre ele:

Dr. Mike Ryan, driector executiv al programului pentru sănătatea de urgență din cadrul OMS: “Nu există nicio evidență care să sugereze că purtatul măștii în masă ar avea un beneficiu potențial. De fapt, sunt câteva evidențe care sugerează contrariul în cazul utilizării sau purtării necorespunzătoare a măștii“.

Dr. Maria Van Kerkhove, epidemiologist pentru bolile infecțioase în cadrul OMS: “În cadrul comunității, NU RECOMANDĂM purtatul măștii cu excepția cazului în care sunteți bolnavi, când aceasta poate fi o măsură pentru a preveni răspândirea de la dvs, dacă sunteți bolnavi“.

OMS susținea atunci că purtatul măștii creează un fals sentiment de siguranță, care determină persoanele să nu mai acorde aceeași atenție altor metode mai eficiente pentru combaterea transmiterii virusului, cum ar fi distanțarea socială sau spălatul frecvent pe mâini.

Ulterior, OMS și-a schimbat punctul de vedere, chiar dacă a păstrat o parte din recomandările anterioare. “În lumina ultimelor evidențe, OMS recomandă guvernelor să încurajeze opinia publică să poarte măști în zonele în care există o transmitere mare a virusului și este dificil să se asigure distanțarea fizică, cum ar în transportul public, în magazine sau în alte spații mici sau aglomerate“, a declarat pe 6 iunie, directorul general OMS, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus.

PRO și CONTRA

Opinii care susțin eficiența măștilor

Există studii care demonstrează existența unei rate de protecție pentru persoana care poartă o mască chirurgicală sau textilă. În același timp, se subliniază că riscul de infecție nu poate fi exclus și că el depinde și de alți factori decât de calitatea în sine a măștii de protecție. Una dintre concluzii este însă că distanțarea fizică are un rol mai mare de protecție decât purtatul măștii.

De asemenea, studiile indică faptul că gradul de protecție al unei măști crește odată cu numărul de straturi de material din structura măștii. De asemenea, dacă straturile sunt realizate din texturi și materiale diferite, atunci va crește de asemenea gradul de protecție. Cu toate acestea, dat fiind faptul că transmiterea virusului se realizeză în cea mai mare măsură prin aerosoli de 0,1 microni, nu există o diferență semnificativă între măștile de tip N95 și cele din alte materiale.

În ce privește protecția la expirarea virusului, un alt studiu arată că toate măștile oferă un grad de protecție oarecum similar.

O altă cercetare susține că există o corelație între purtatul măștii și numărul de persoane care dezvoltă bola COVID-19 în formele sale agresive. Autorii studiului susțin că purtatul măștii reduce cantitatea de virus inhalată, ceea ce face ca persoana care o poartă să dezvolte forme ușoare ale bolii. De asemenea, studiul susține că dacă 80% din populație ar purta masca atunci numărul de decese s-ar reduce la jumătate într-un interval de două luni.

Cercetătorii de la Universitatea din Hong Kong au realizat un experiment inedit, cu hamsteri infectați cu SARS-CoV-2 care intrau în contact cu hamsteri sănătoși. Au fost constituite două situații de laborator. În prima, hamsterii infectați erau separați de cei sănătoși printr-un material similar măștilor chirurgicale. În a doua situație, nu s-a instalat nicio barieră între grupul infectat și cel sănătos. Diferențele au fost semnificative. În cazul, hamsterilor fără barieră de protecție, din grupul hamsterilor sănătoși circa două treimi au fost infectate, în timp ce în cazul grupurilor separate cu material similiar măștilor chirurghicale, doar 25% dintre cei sănătoși au fost infectați.

De asemenea, un studiu realizat în august 2020 pe baza analizei datelor din circa 200 de state, a constatat că ar exista o corelație între introducerea obligativității măștii de protecție și reducerea numărului de decese din cauza COVID-19.

Opinii care contestă eficiența măștilor

Există însă și voci la fel de competente care contestă eficiența măștilor de protecție.

Un studiu publicat în Journal of the Royal Society of Medicine, în iunie 2015, deci cu mult înainte de dezbaterea din prezent ocazionată de pandemia de coronavirus, ajungea la concluzia că masca chirurghicală nu oferă protecție în timpul intervențiilor chirurgicale, nici pentru pacient, nici pentru medic. Deci dacă în condiții speciale, cu personal instruit, nu se poate stabili în mod clar eficiența măștii în combaterea transmiterii unor bacterii sau viruși, cu atât mai puțin ar asigura o protecție semnificativ la nivelul comunității, unde cei mai mulți dintre purtători nu au cunoștințe medicale și nu au fost instruiți în acest sens.

De asemenea, cei care contestă eficiența măștii spun că studiile care susțin eficiența măștii ignoră alte puncte de intrare ale virusului, cum ar fi ochii sau urechile. Nu sunt luate în considerare nici deficiențele comportamentale care apar atunci când masca este impusă populației (spre deosebire de personalul medical care este instruit în acest sens). Iar după cum am văzut mai sus, chiar în rândul celor care se exprimă în favoarea măștilor de protecție există opinia că modul în care este purtată mască e mai important decât calitatea și eficiența măștii în sine.

Argumentul că în statele în care s-a impus purtarea obligatorie a măștii s-ar fi redus incidența infecției cu noul coronavirus este contrazis de un alt studiu publicat în “The Federalist”, care demonstrează exact contrariul. Datele oficiale publicate statele cercetate arată că, dimpotrivă, cu unele excepții,  numărul cazurilor noi a crescut semnificativ după introducerea obligativității măștii!

Având în vedere dimensiunea extrem de redusă a virusului și chiar a aerosolilor care îi facilitează transportul de la o persoană la alta, masca nu poate reprezenta o barieră de protecție. Sentimentul de protecție provine doar din faptul că oamenii sunt în general obișnuiți să acționeze și să judece în funcție de ceea ce pot percepe cu propriile simțuri. Însă virusul nu se transmite sau se transmite doar în mică măsură prin particulele vizibile de salivă – acestea având o greutate mai mare, cad mai repede la sol, transportând pe distanțe mult mai scurte virusul, participând deci mai puțin la transmiterea lui către o altă persoană. În schimb, aerosolii și chiar particulele foarte mici de praf,  pot rămâne mult timp în suspensie și pot purta virusul pe distanțe mari, cu ajutorul curenților de aer. În concluzie, nu ar exista cu adevărat o protecție iar consecințele impunerii purtării măștii la nivelul populației ar putea crește incidența altor afecțiuni, inclusiv de natură infecțioasă, generate din cauza purtării necorespunzătoare a măștilor (umezirea măștii din cauza purtării îndelungate o poate transforma înr-un colector de agenți patogeni). De asemnea, după cum arată unii experți, impunerea purtării măștilor la nivel global ar putea afecta, într-un mod greu de estimat, capacitatea speciei umane de a se adapta prin mijloace naturale față de mediul încojurător.

Însă cel mai devastator studiu pentru cei care susțin eficiența măstilor de protecție  este cel realizat în Danemarca și publicat inițial în publicația britanică “The Specator“. Vâlva creată în jurul studiului intitulat”Danmask-19” a fost amplificată de faptul că articolul din “The Specator” a fost semnat de doi iluștri profesori de la Universitatea Oxford, respectiv de Carl Henegan, profesor de “medicină bazată pe evidență” și de Tom Jefferson, directorul Centre for Evidence-Based Medicine din cadrul Universității Oxford.  Și este foarte important că studiul Danmask-19 simulează condițiile reale de purtare a măștilor în societate, ceea ce oferă o calitate superioară față de studiile realizate în laborator sau prin metode observaționale nerandomizate.  “Spre deosebire de celalte studii privind măștile, studiul Danmask este o cercetare controlată randomizată, care oferă probe științifce de cea mai înaltă calitate”, afirmă cei doi profesori de la Oxford.

În cadrul cercetării au fost selectați aleatoriu 6.000 de participanți nepurtători de virus SARS-CoV-2. Aceștia au fost împărțiți în două grupe egale. În prima, participanților li s-au oferit 50 de măști de protecție, urmând să poarte câte una la fiecare 8 ore, timp de o lună de zile. În cealaltă grupă participanții nu au purtat deloc mască pe toată durata studiului. Cercetarea s-a desfășurat în condiții sociale reale, adică a surprins inclusiv cazurile în care persoanele nu poartă și nu utilizează în mod adecvat masca de protecție.

La final persoanele din ambele grupe au fost testate cu teste PCR. În cazul grupei care purtat masca de protecție au fost identificate 1,8% persoane care au contactat virusul în perioada de cercetare, în timp ce la a doua grupă rata de infectare a fost de 2,1%. În termeni stastistici diferența dintre cele două grupe nu este semnificativă. Concluzia celor doi profesori de la Oxford a fost următoarea:

În ceea ce privește măștile de protecție, rezută că încă există puține argumente că acestea previn bolile cu transmitere prin aer. Rezultatele cercetării “Danmask-19 sunt consecvente cu alte analize privind infecțiile de tip gripal. Nouă alte cercetări privind eficiența măștilor (două vizând personalul medical și șapte cu privire la transmiterea comunitară) au stabilit că măștile nu influențează deloc sau influențează doar în mică măsură dacă iei sau nu gripă.

Trebuie însă menționat că, după controversele iscate de acest articol în comunitatea științifică din întreaga lume, Universitatea Oxford a realizat un alt studiu în care a contestat practic rezultatele evidențiate de cei doi profesori prin cercetarea Denmask-19.

Noi forme de cenzură în pandemie

Așadar, controversele privind eficiența măștilor continuă să existe. Cititorii acestui articol au la dispoziție argumentele pro și contra pentru a-și forma singuri propria concluzie. Mai grav însă decât chiar disputa în sine este cenzurarea informațiilor și cercetăriilor care pledează pentru una dintre cele două teze, respectiv opiniile că eficiența măștilor este scăzută sau inexistentă.

O parte din materialele citate pentru a ilustra opiniile care contestă eficiența măștilor au făcut obiectul cenzurii din partea rețelelor de socializare în care au fost publicate sau circulate. Alte studii care puneau la îndoială eficiența măștilor de protecție și care nu au fost citate aici, au fost retrase de autori după reacțiile abundente și virulente din partea colegilor de breaslă sau din parte presei ori a simplilor cetățeni revoltați de concluziile publicate. Alte asemenea studii au fost publicate dar nu au fost comentate deloc.

Această pandemie și toată psihoza pe care a generat-o teama de moarte din cauza SARS-CoV-2 au favorizat apariția unor noi forme de cenzură. Cenzura prin larmă, prin care cei care susțin contrariul majorității sunt acuzați, etichetați și puși la colțul rușinii sociale și Cenzura prin tăcere, prin care puncte de vedere pertinente, bine fundamentate și care pot avea un rol hotărâtor în combaterea pandemiei sunt pur și simplu ignorate. (Ca o ironie, chiar metoda avangardistă a noilor vaccinuri anti-covid prin ARN-mesager a fost victima cenzurii prin tăcerea, ea datând încă din anii 70, fără a fi luată în seamnă de cea mai mare a comunității științifice internaționale! Singurii doi cercetători care privit-o cu mai multă atenție au dezvoltat astăzi vaccinurile de la Moderna și Pfizer-Biontech!).

Indiferent cât de bine sunt sau nu fundamentate concluziile prezentate de acești cercetători, cenzurarea lor, prin reacții agresive, isterice sau printr-o tăcere asurzitoare, ca și cum concluziile lor nu ar exista deloc, nu reprezintă în niciun caz o abordare științifică. De la Giordano Bruno și Galileo Galilei, anihilarea punctelor de vedere alternative față de “main stream-ul” epocii a fost întotdeauna o frână pentru progresul științific. Adevărul nu este un atribut al majorității. El nu se stabilește prin vot și nu își pierde forța dacă susținitării săi sunt minoritari sau dacă sunt anihilați cu totul.

Indiferent cât de mult se vor strădui să-l sugrume contestatarii săi, concluzia va fi mereu aceeași: “Eppur si muove!”