Anunțul făcut de Vladimir Putin că Rusia va desfășura arme nucleare tactice în Belarus marchează o nouă escaladare a tensiunilor, cu potențial cataclismic, legate de războiul din Ucraina. După cum a raportat Associated Press, „Putin a spus că mișcarea a fost declanșată de decizia Marii Britanii de săptămâna trecută de a furniza Ucrainei cartușe penetrante care conțin uraniu sărăcit”.
Există întotdeauna o scuză pentru nebunia nucleară și cu siguranță Statele Unite au furnizat destule pentru a demonstra acest lucru. Focoasele nucleare americane au fost desfășurate în Europa de la mijlocul anilor 1950, cele mai bune estimări spun că există acum 100 – în Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos și Turcia.
Contați pe mass-media mainstream pentru a condamna (în mod corespunzător) anunțul lui Putin, evitând în același timp realitățile cheie despre modul în care SUA, de zeci de ani, împinge lumea către conflagrație. Încălcarea de către guvernul SUA a angajamentului său de a nu extinde NATO spre est după căderea Zidului Berlinului a fost doar un aspect al abordării nesăbuite a oficialilor de la Washington.
În acest secol, motorul iresponsabilității nucleare a fost în mare parte accelerat de Statele Unite. În 2002, președintele George W. Bush a retras SUA din Tratatul anti-rachete balistice, un acord vital care era în vigoare de 30 de ani. Negociat de administrația Nixon și Uniunea Sovietică, tratatul era un „factor substanțial în înfrânarea cursei a armelor strategice ofensive”.
Lăsând la o parte retorica sa bună, președintele Obama a lansat un program de 1,7 trilioane de dolari pentru dezvoltarea în continuare a forțelor nucleare americane sub eufemismul de „modernizare”. Pentru a înrăutăți lucrurile, președintele Trump a scos Statele Unite ale Americii din Tratatul privind forțele nucleare cu rază intermediară, un pact crucial între Washington și Moscova care a eliminat o întreagă categorie de rachete din Europa din 1988.
Nebunia a rămas bipartizană. Joe Biden a slăbit rapid speranțele că va fi un președinte mai luminat în ceea ce privește armele nucleare. Departe de a face eforturi pentru a restabili tratatele anulate, de la începutul președinției sale, Biden a impulsionat măsuri precum plasarea sistemelor ABM în Polonia și România. Spunând că sunt „defensive” nu schimbă faptul că acele sisteme pot fi armate cu rachete de croazieră ofensive cu focos nuclear. O privire rapidă asupra unei hărți ar arăta de ce astfel de mișcări erau atât de amenințătoare când sunt privite prin ferestrele Kremlinului.
Spre deosebire de platforma electorală din 2020, președintele Biden a insistat că Statele Unite trebuie să păstreze opțiunea primei utilizări a armelor nucleare. Evaluarea poziției nucleare a administrației sale, emisă în urmă cu un an, a reafirmat mai degrabă decât a renunțat la această opțiune. Un lider al organizației Global Zero a spus: „În loc să se îndepărteze de constrângerea nucleară și de bătăuși ca Putin și Trump, Biden le urmează exemplul. Nu există niciun scenariu plauzibil în care o primă lovitură nucleară a SUA să aibă sens. Avem nevoie de strategii mai inteligente.”
Daniel Ellsberg, activist politic și fost analist militar al Statelor Unite, a rezumat situația extrem de îngrozitoare când a declarat pentru pentru New York Times: „De 70 de ani, SUA au făcut frecvent amenințări greșite cu prima utilizare a armelor nucleare pe care Putin le face acum în Ucraina. Nu ar fi trebuit să facem asta niciodată, nici Putin nu ar trebui să o facă acum. Sunt îngrijorat că amenințarea sa monstruoasă de război nuclear pentru a menține controlul rusesc asupra Crimeei nu este o cacealma. Președintele Biden a făcut campanie în 2020 cu promisiunea de interzicere a primei utilizări a armelor nucleare. Ar trebui să țină acea promisiune, iar lumea ar trebui să ceară același angajament de la Putin.”
În 2023, nu avem idee cât de influenți putem fi și câte vieți am putea salva – dacă suntem cu adevărat dispuși să încercăm.
