La summitul NATO de la Madrid, Finlanda a fost invitată să se alăture alianței. Ce înseamnă asta pentru Finlanda?

Dacă președintele rus Vladimir Putin încalcă granița finlandeză de 830 de mile, Statele Unite vor sări în apărarea Helsinki și vor lupta împotriva Rusiei de partea Finlandei.

Ce înseamnă pentru America apartenența Finlandei la NATO?

Dacă Putin face o mișcare militară în Finlanda, SUA vor intra în război împotriva celei mai mari țări din lume, cu un arsenal de 4.500 până la 6.000 de arme nucleare strategice.


Niciun președinte american din timpul Războiul Rece nu a putut să își asume un asemenea angajament – ​​să riște siguranța Statelor Unite pentru a apăra teritoriul unei țări aflate la mii de kilometri distanță, care nu a reprezentat niciodată un interes vital al SUA.

A intra în război cu Uniunea Sovietică pentru conservarea teritoriului finlandez ar fi fost văzut ca o nebunie în timpul Războiului Rece.

Harry Truman a refuzat să folosească forța pentru a rupe blocada lui Iosif Stalin asupra Berlinului. Dwight Eisenhower a refuzat să trimită trupe americane pentru a-i salva pe luptătorii maghiari pentru libertate, doborâți de tancurile sovietice la Budapesta în 1956.

Lyndon B. Johnson nu a făcut nimic pentru a-i ajuta pe patrioții cehi zdrobiți de armatele Pactului de la Varșovia în 1968. Când Solidaritatea lui Lech Walesa a fost aproape distrusă la ordinul Moscovei în Polonia în 1981, Ronald Reagan a făcut declarații curajoase și a trimis cateva mașini Xerox.

În timp ce americanii au emis declarații anuale de sprijin în timpul Războiului Rece pentru „națiunile captive” din Europa Centrală și de Est, eliberarea acestor națiuni de sub controlul sovietic nu a fost niciodată considerată atât de vitală pentru Occident încât să justifice un război cu URSS.

Într-adevăr, în cei 40 de ani de Război Rece, NATO, care începuse în 1949 cu 12 națiuni membre, a adăugat doar alte patru – Grecia, Turcia, Spania și Germania de Vest.

Toate națiunile care au facut parte odată din Pactul de la Varșovia – Germania de Est, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, România, Bulgaria – sunt acum membre ale NATO condusă de SUA.

Trei foste republici ale URSS – Estonia, Letonia, Lituania – sunt acum membre ale NATO, Lituania, cu 2% din populația Rusiei, tocmai a blocat parțial mărfuri care se deplasează pe teritoriul său către Kaliningrad, enclava Rusiei la Marea Baltică. După protestul lui Putin, Vilnius a reamintit Moscovei că Lituania este membră a NATO.

Este un dicton al politicii geostrategice că o mare putere nu ar trebui să permiță unei puteri mai mici capacitatea de a o atrage într-un mare război.

În 1914, Germania a dat aliatului său austriac un „cec în alb” pentru a pedepsi Serbia pentru rolul său în asasinarea arhiducelui Francisc Ferdinand, moștenitorul tronului Austriei. Viena a încasat cecul Kaiserului și a atacat Serbia, iar Marele Război din 1914-1918 a început.

În martie 1939, Neville Chamberlain a emis o garanție de război Poloniei. Dacă Germania ar ataca Polonia, Marea Britanie ar lupta de partea Poloniei. Întăriți cu această garanție din partea Imperiului Britanic, polonezii au refuzat să discute cu Berlinul în legătură cu pretențiile germane asupra orașului Danzig. La 1 septembrie 1939, Hitler a atacat, Marea Britanie a declarat război Germaniei, război care a durat șase ani și a distrus Imperiul Britanic. Iar Polonia? La Ialta, în 1945, Winston Churchill a fost de acord ca Polonia ocupată de sovietici să rămână în custodia lui Stalin.

Putin este un naționalist rus care consideră destrămarea URSS cea mai mare calamitate a secolului al XX-lea, dar nu este singurul responsabil pentru ce se întamplă acum în lume.

USA joacă un rol principal în ceea ce se conturează ca fiind un al doilea Război Rece, poate mai periculos decât primul, iar dacă decidenții nu sunt atenți ne puteam aștepta oricănd la o confruntare directă intre Statele Unite și Rusia.